Comentariile membrilor:

 =  Câte ceva
Miclăuș Silvestru
[20.Feb.15 21:07]
de ajustat:

cei mai mulți coleg,

În această perioadă a dormit împreună cu plutonul doar în noaptea ce a precedat Jurământul militar.

Când luna se interpunea între soare și pământ și-și arunca umbra asupra acestuia de pe urmă, când de aceea nu se vede luna pentru că n-are lumină proprie

Citit cu plăcere. Mult succes.

 =  Aveți dreptate
nicolae tomescu
[20.Feb.15 23:02]
O să trec substantivul coleg la plural, altfel e un dezacord grav acolo.
Și fraza cu dormitul în noaptea ce a precedat Jurământul militar am impresia că trebuie refăcută. O să încerc o altă variamtă
Cât privește mecanismele de producere și desfășurarea eclipselor cam așa se exprimau cei ce erau chemați să le explice. O să scriu rândurile acelea cu italice sau o să le pun între ghilimele pentru a fi mai explicite
Mulțumesc pentru atenția lecturării și pentru aspectele semnalate

 =  Dușmanul de clasă
Viorel Darie
[21.Feb.15 20:12]

Aveau camarazii de armată de învins tot felul de vicisitudini, de restrictii, de îndurat umilințe, apăsări. Dar asta avea un scop asa zis nobil nobil: înfrângerea dușmanului de clasă, care, ca o fantomă, apărea în cele mai neașteptate ipostaze. Deaceea soldatul trebuia călit. Ceea ce nu înțelegeau bieții soldați, era că numai prin suferinți și efort organismul și voința se călea, să nu rămâna bieții recruți niște mămâioși, care dorm până la prânz, și nu vor să facă nimic din ce le zic părinții. Armata îi făcea bărbați pe tinerii adunați la cazarmă.

Ceva surprize putem avea în povestire de la faptul ca acel colonel l-a întrebat de moartea tatălui său pe front în încercuirea de la Iași, când se retrăgeau românii și nemții din Rusia.

Text frumos, care se citește cu mare curioazitate.

Cu stimă

Viorel Darie

 =  Eroare
Viorel Darie
[21.Feb.15 20:15]

Scuye de repetarea cuvantului nobil in comentariul precedent

 =  re Dușmanul de clasă
nicolae tomescu
[22.Feb.15 09:23]
nu știu dacă vicisitdinile, restricțiile, umilințele, așa cum le numiți, pot fi compensate de faptul că „armata îi făcea bărbați pe tinerii adunați la cazarmă” Oricum necazurile acelea se uitau destul de repede. Dar unii, extrem de puțini, n-au putut trece peste ele și s-au mutilat ori chiar sinucis. Nu exista vreo consiliere psihologică și nici cine s-o facă. De fapt facultățile de psihologie au fost desființate în acea perioadă.
În acea lume a cazarmei existau, e drept puține, și oaze de umanitate, cazul colonelului comandant pentru Nuțu. Dar nu înseamnă că acel colonel nu era și foarte exigent. Altfel n-ar fi ieșit maiorul comandant de companie din biroul lui „roșu la față ca după o fugă zdravănă”
Încă odată mulțumiri pentru urmărirea constantă a acestor episoade

+ Un text scris...
Emil Iliescu
[24.Feb.15 16:05]
Un text scris alert, ce mi-a amintit de cele șase luni de armată, făcute după terminarea facultății. O cunoaștere exactă a traiului cazon, a atâtor reguli ciudate și de neînțeles, uneori, pe care "comandirii" le aplicau soldaților, care le executau fără crâcnire. Un comandant - rara avis la acea vreme - mai mult decât uman, chiar dacă se ascundea în spatele unui interes profesional, încercând să se folosească de talentul de scrib al lui Nuțu.
Ca întotdeauna, textele d-lui Tomescu par rupte dintr-o realitate pe care cei mai mulți dintre noi nu am uitat-o nici azi. Și, nota bene, sunt scrise cu o atentă aplecare spre amănunt.
Cu prietenie, Emil Iliescu

 =  Pentru Nuțu
nicolae tomescu
[24.Feb.15 20:45]
șase luni ar fi fost o floare la ureche.
A stat acolo doi ani. De aceea mă simt dator a mai scrie, în numele lui, 2-3 episoade cu întâmplări de pe acolo..
Vă mulțumesc domnule Iliescu pentru citire, comentariu și, mai ales pentru semnul de apreciere

Cu gânduri bune





Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !