| + un strigăt | Ottilia Ardeleanu [18.Feb.15 22:08] |
| de disperare care răsună interior, care se sparge de pereții sinelui, în sensul și cu viteza sângelui, care declamă singurătatea, mai puternică și mai vie ca oricând. imaginea finală este relevantă pentru dispoziția spre singurătate/ singurătății. mi-a plăcut ultimul vers. o descriere firească a golului, a vidului, a nimicului, a ceea ce nu mai are nicio semnificație. și, desigur, opusul lui "de unde vin". bun! | |
| + Felicitări | marin badea [19.Feb.15 11:58] |
| Un poem bun, cu un final plin de forță, deși prima strofă îți dă senzația că vei avea de-a face cu o scurtă apologie ecologică. Trecând de ea, realizezi că ai de-a face cu un discurs bine dozat, precis, creionat gros, cu idei care se susțin. | |
| = ... | valentin ionut [19.Feb.15 15:05] |
| cred ca versurile sunt niste consideratii "despre si despre", minore. finalul este evident din American Beauty. pentru tot: mai mult suflet decat doza de poezie. numai bine! | |