| + definitiv | Eugenia Reiter [06.Feb.15 10:34] |
| iată un text ieșit puțin din tiparele cu care m-a obișnuit T. și da, mi-a plăcut tare mult cum a lăsat totul să curgă. învolburat. un text scris, parcă, din goana calului, odată cu timpul. o tristețe mascată, unde dezamăgirea și resemnarea își cedează locul una alteia, rapid și fără avertisment. poemul ăsta nu așteaptă nimic, se risipește și se adună în sine. ca poetul. da! | |
| + - sub limbă - | Adrian A. Agheorghesei [06.Feb.15 11:05] |
| ...Da, este un text puternic, care lasă urme în cititor, cu atât mai mult dacă el, cititorul, rezonează și empiric (dacă mă pot exprima așa). Poate că una dintre calitățile poeziei, pe lângă spontaneitate și autenticitate, este folosirea intenționată a unor instrumente lirice deloc sofisticate + o manieră expresivă suficientă și atât). Finalul este perfect. | |
| = Vertijul avionului care cade în bot | Nicolae Diaconescu [06.Feb.15 11:37] |
| De acord, totul se prăbușește, familie spulberată, credință nu există! Degringolada psihică ai pus-o pe hârtie, și? E ca și cum o minte sclipitoare constată căderea, lipsa de sens a existenței, dar nu are soluție la problema pe care a identificat-o. | |
| = în bot, în coadă..., puțin îi pasă prăbușirii | Vasile Munteanu [06.Feb.15 12:00] |
| Nia: ce surpriză! nu caut acum, dar sigur sunt ani buni de când nu ai mai comentat un text de-al meu; în fine, mă bucur că am reușit să îți stârnesc reacția; promit ca, pe viitor, să încerc să scriu mai bine, astfel încât să reușesc un text de prima pagină; mulțumesc pentru lectură și pentru semn. 3A: aveți dreptate; atunci când (te) recunoști în text, emoția e mult mai puternică; mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. d-le Diaconescu: cum m-ați convins că vă numărați printre aceia care au întotdeauna dreptate, mărturisesc: nu am încercat să conving pe nimeni nimic; și, da, aveți dreptate: nu am nici un fel de soluție; de exemplu, ați tras concluzia că nu există credință - așa o fi; eu doar am problematizat raportul cauzalității acesteia; printre altele; ieri parfrazam la un text (Costin Tănăsescu): "ajută credinței mele"; aici, să spunem că am revenit la original: "ajută necredinței mele!" (Cine? De ce? Cum?... așa cum ați spus, nu știu); asta e, sunt un om fără de răspunsuri fundamentale; dar un om care se bucură, de exemplu, că dv aveți astfel de răspunsuri; mulțumec pentru lectură și pentru semnul despre. încă o dată, mulțumesc tuturor. | |
| + . | Costin Tanasescu Stefanesti [06.Feb.15 14:23] |
| nu numai aducerea aminte este aici poezie. de fapt durerea "pumnilor strânși" este seva textului. întinsă ca o guașă acidă pe o hârtie imaculată. poetul și slăbiciunile lui vizavi de moarte. un text ca o lamă sub limbă. imaginea din penultima strofă este la superlativ. felicitări. | |
| = viața ca un internat | Vasile Munteanu [07.Feb.15 07:50] |
probabil "starea de asistat" nu ne părăsește niciodată; totul este raționat și reglementat prin bareme; vorba ceea: mai mult n-am putea duce. mulțumesc pentru lectură și semn. | |
| = am omis | Vasile Munteanu [07.Feb.15 16:32] |
"la liber" este iluzia. | |
| = Puterea evocatoare renaște pe rana încă vie. | taia preda guiggiani [20.Feb.15 11:16] |
| Zguduitor! Sufletul neliniștit al unui adult crescut prea repede peste copil... Curajul tardiv al mărturisirii ar putea cicatriza rana sangerândă... | |
| = orice (poate fi gândit) este posibil | Vasile Munteanu [20.Feb.15 12:40] |
motiv pentru care s-a și spus că poveștile fascinante ar fi rareori în întregime adevărate; asta nu înseamnă că nu există și cazuri în care adevărul, dacă ar putea fi povestit cu forța trăirii (de atunci), nu ar fi cu mult mai copleșitor; poate că altceva ajută la cicatrizare: timpul. mulțumesc pentru lectură și pentru semnul despre. | |