| = Distanta temporala a iubirii variaza intre 0 si 3 ani | razvan rachieriu [05.Feb.15 10:04] |
| Lumea e plină de ipocriți, care se servesc de simulacre pentru a înșela ființele credule, orbitează în jurul minciunii care are interese mai mari decât consecințele adevărului, și a cărei umbră îi acoperă intențiile funeste, viața e un basm dacă ne lăsăm imaginația fecundă de poeți să irizeze realitatea pe care o pictăm cu pensula poemelor și o modelăm astfel încât să rezoneze integral cu sufletul. Distanța temporală a iubirii variază între 0 și 3 ani, după care intervin despărțirile sau tandrețea, ura sau disprețul, violența sau fricțiunile. Felicitări ! Părul poemului are filigrane de aur. | |
| = puțin expresionism nu strică nimănui | iulian poetrycă [08.Feb.15 19:08] |
| frumos, chiar dacă ”moartea tot se va tolăni ca o pisică mare neagră în pragul ușii noastre” vine direct și transparent, prea transparent, din mazilescu, ”te-am iubit așa cum un zețar își iubește literele” e un vers pe care komartin l-ar fi etalat cu multă plăcere acum vreo șapte-opt ani (între timp și-a revenit, gagiul) ”te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand / ca un măcelar în carmangerie” e manasia, și nu manasia în momentele sale cele mai bune; titlul și implicit finalul e o metaforă pe care nu o înțeleg (poate blond = auriu = soare = sorin? o, nu) și ar mai fi încă niște kestii minore, dar ducă-se! în schimb, ”te-am iubit cum își iubește o florareasă trandafirii (roza centifolia)” e superb - unul dintre motivele pentru care binele învinge în acest poem. | |