| = Răzvan | Tănase Carmen [16.Dec.14 13:41] |
| ...citesc aici și mă minunez cât de mult te preocupă să sapi adânc în viață, parcă vrei să urmeze un anume drum... bun!..și dacă, să zicem că:".. reușesc să trezească din somnolență și torpoare concluziile despre cauzele, efectele și finalitatea lumii" unde ajungem?... nu știu de ce asta mă duce cu gândul la ce spunea Cioran despre introducerea speranței în logică... | |
| = o/u cerul | valentin ionut [16.Dec.14 14:11] |
| de culoare albastră. mențin acuzațiile trecute să vă determin să terminați cu reflecțiile de felul: "Jocul cu dragostea nu ocolește ipocrizia, perfidia și malițiozitatea, care lasă urme și stigmate, prin care se întrezărește curbura destinului.", fiindcă sunt enunțuri ridicole cu caracter general de invenție nefolositoare/aiurea ca de ex. "cel care își vede lungul brațului știe că poate e nevoie de câțiva pași pentru atingerea destinului caruia îi este obiect" !!! chiar așa! "Cuvintele sparte de simulacrul unei fericiri cu căluș la gură, traumatizată de asaltul nefericirii, se adună într-un spațiu, care inițial a fost lipsit de griji, însă până la urmă a fost invadat de angoase, tumult, zbucium și neliniști." spuneți aici numai că "vasul care era odată întreg se varsă spart acum". cuvintele și tehnica din aceste serii de "maxime reflecții" nu sunt specifice niciunui gen. sunt grele, angoasante prin forțarea lor spre aparențele lipsite de logică, de viață și ființă. iată, neantul kitschului e noul spleen. | |