| + foarte frumos! | Ottilia Ardeleanu [12.Oct.14 15:52] |
| uite un poem care mi-a stârnit deopotrivă admirația și dorința de a mai putea fi din nou elev. :) George, cred că aceste cuvinte au pornit către cititor de sub haina dedicată de profesor. important este că au rezonanță. în ciuda faptului că se vehiculează că stelele acestea virtuale nu au nicio valoare, eu consider că sunt cel puțin simboluri de apreciere pentru un text care are darul de a transmite poetic stări, idei... prin urmare, dă-mi voie să las un semn de apreciere! | |
| = gust pentru lecție | Ioan-Mircea Popovici [12.Oct.14 21:01] |
| așa-mi place să-l asociez pe Profesor cu Semănătorul aici e o sămână care va rodi pentru că a ajuns unde trebuie "a țâșnit din capul unuia o scânteie, s-a proiectat, ca un asterisc necesar, pe tabla ștearsă. Desenul căpăta singur viață, apoi zbura senin prin clasă, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic important." partea aceasta "Până și loazele căpătaseră gust pentru lecție, păreau în al nouălea cer," îmi aduce aminte de "Un pedagog de școală nouă" | |
| = Punctul de uzură | George Pașa [18.Oct.14 19:56] |
| E cam prozaic, Ottilia, dar am insistat pe mesaj. Totuși, n-aș spune că profesorul din mine ar fi fost prea mult implicat, fiindcă între realitate și utopia de aici e distanță mare. Îți mulțumesc frumos pentru apreciere. Da, Yannelis, profesorul ar fi ideal să aibă ca model pe Semănătorul și Învățătorul a toate. Loazele doar știi că sunt încă actuale și, vorba lui Creangă, vor fi "cât îi lumea și pământul". Dar ai dreptate, fiindcă o asemenea viziune utopică ar putea părea aceea a unui "pedagog de școală nouă". La fel știi că acel model de educator este, nu de puține ori, vorba aceluiași Creangă, "înaintat la învățătură până la genunchiul broaștei". | |