| + așa am văzut eu | Cristina Rusu [02.Oct.14 11:51] |
| postarea ta e ca o piesă la pian. poți să îți imaginezi așa; începe lin și absolut inocent "dacă este adevărat că frumusețea există numai în ochii celui care privește", apoi poc cu un pasaj nervos "explozii și redactori șefi care să urle că nu transmitem sfârșitul în timp real", apoi iar lin "ca în verile secetoase când bătrânii din sat împreună cu preotul mergeau de la biserică la cimitir murmurând dă doamne ploaie sunt zile în care e atâta dragoste-n mine" și iar poc "orice matelot care pune piciorul pe uscat după o lungă călătorie se-nfundă în prima tavernă care-i iese în cale se-mbată apoi își tatuează pe braț o lună pe care-a cunoscut-o într-un bordel asiatic". sau, e ca și cum ai avea în față două imagini, una plină de lumină în care ești ca într-o visare și una cu viața reașă pusă în fața cititorului. trebuie oarecum împletită visarea cu realitatea ca să trezească nervul celui care citește. știu că tu nu treci nimic la poezie, că așa ai tu treaba asta în cap, dar, eu zic că este poezie. lin și poc mi-au plăcut. și cînd ești tu într-o stare mai altfel uite că apar și texte așa te salut, cu prietenie, bia | |
| = bia | emilian valeriu pal [02.Oct.14 12:29] |
| Surprinzator de aproape interpretarea ta. Textul a pornit de la Ave Maris Stella, pe care il tot repetam la cor. Nu vreau sa ma explic mai mult decit este cazul si nici sa complic ceea ce este simplu, dar in ultima perioada, am inceput sa folosesc tot mai mult in ceea ce scriu un procedeu din muzica-polifonia prin divizarea vocii. De aceea ai senzatia de imagini care par ca se succed complet disparate. Multumesc de apreciere. Ps. Pentru a evita orice confuzie, titlul nu este un regionalism :) | |