| = adevărul din zori | Ioan Postolache-Doljești [30.Sep.14 05:30] |
| călduri din umori visele sleite umori de călduri trezirile ne înveghem nicidecum copleșitoare în noi e starea de vis și-i rămânem cu voie ostatici plăsmuind ca scuză amăgitoare povești... doamne, cât adevăr...Ioan. | |
| = in trecere | Carmen Macelaru [30.Sep.14 06:44] |
| Mi-a plăcut: sticla dismorfă a cuvintelor răscolea indecent izvoarele, placentele cele trei versuri cu gesturile, coroana de spini si cred ca ar trebui revenit la strofa 2, sensuri pierdute, scufundate, ar trebui sa mai scrii daca tot ai avut ideea asta buna. | |
| = Da, cred ca voi scrie in continuare.... | Daniela Luminita Teleoaca [30.Sep.14 10:58] |
| Va multumesc frumos pentru atentie... Ma bucur ca mai si depasesc... cliseele (de tot soiul), "cacastufurile", "sintaxa obositoare", "haosul... stilistic... total" cu eclectisme de tot felul si, implicit, scap... macar.. partial... momentan de................. atelier s.a. Da, voi reveni asupra celei de a doua strofe, cum gasesc un mic ragaz... Cu prieteniE, D. | |
| = Copiii Povestii, deci ai lui Dumnezeu | Daniela Luminita Teleoaca [30.Sep.14 15:58] |
| Stimate domnule Postolache, Va multumesc pentru "pandantul" la versurile mele... asa este: "complacerea" in visare este ceva specific... omului, care nu trebuie sa-l... incrimineze deloc... E bine ca avem inteligenta de a ne gasi ... atuul (scuza) in... plasmuirea de povesti... De fapt, este vocatia cea mai frumoasa pe care o avem de la Creatorul nostru... Cand vom pierde Povestea, ne vom cam pierde si pe noi, pentru ca il vom cam pierde pe Dumnezeu... Fiti sigur ca El zambeste atunci cand ne vede cum plasmuim... frumos!Pentru ca la inceput a fost Cuvantul s.a.m.dep. Toate cele bune, D | |