| = ”ești nedormită și netrezită ca însăși lumina” - dar | Maria Elena Chindea [30.Sep.14 18:13] |
”nu te văd nu mă privești dar/ ascultăm marea posomorâtă legănându-ne patul” - aceste versuri conturează elocvent întinderea stării de alienare, înstrăinarea paroxistică a omului social de azi care refuză să comunice fie și chiar la nivel rudimentar! ”nu te voi părăsi niciodată spui strângându-mă în afara mea” - când totul se revarsă ”în afară” vasele se golesc într-un abis al aneantizării! Creația se dezice de propria-i esență unificatoare transformându-se în opusul ei! Materia în antimaterie! O lume în care cel ce iubește este absent nu iubirii ci propriului sine! Iubirea ar fi puntea pe care ar trece întru regăsire, cămașa în care identitatea noastră solară ar prinde contur! Și consistența conștienței! | |
| = Gerra... | Simion Cozmescu [10.Nov.14 09:36] |
| ...mulțumesc! Scuze de întârziere, cumva mi-a scăpat. Comentariul tău, drag de el, de stilul tău. Ai citit, trăit și înțeles această poezie, mulțumesc încă o dată" | |