| = Fragilitatea bucuriilor alaturi de robustetea nemultumirii | razvan rachieriu [23.Sep.14 10:13] |
| Pământul țipă prin crăpăturile sale, seamănă cu un corp uriaș căruia i s-au făcut incizii ; creștem din rădăcini genealogice, urcăm pe trunchiul filiațiilor către arborescența numelor, suntem copiii neștiutori ai primordialului, renăscuți în alte lumi, ce reflectă o altă culoare a lui Dumnezeu ; din uterul universului s-au născut stelele, a căror muzică este glasul Creatorului, iar fragilitatea densă a bucuriilor noastre este pusă alături de robustețea și trăinicia nemulțumirii în toate. | |
| = atata vreme cat suntem copiii Iubirii (ai lui Dumnezeu), vom cauta la nesfarsit | Daniela Luminita Teleoaca [23.Sep.14 14:36] |
| Multumesc pentu comentariul atat de... poetic, de profund si de frumos... Ma face pe mine insami sa... constientizez starile "postate" sub imperiul emotiei inspiratiei si sa inteleg inca o data in plus ca inspiratia are logica ei... coerenta, deloc accidentala...creatoare de sisteme aparte... | |