| = Dincolo de arealul omului se intinde siderarea | razvan rachieriu [22.Sep.14 10:19] |
| Dincolo de arealul omului se întinde siderarea, prin care se târăște plictisit și solitar nefiindul, ce-și împarte entitățile în categoriile nonființării, ce au substanță de neant și întuneric în privire, dincolo de cuvinte stă muțenia răstignită în țipăt, dincolo de banal se întrezărește miracolul, niciodată atras de ființă, niciodată pus în dogme, dincolo de dezamăgire zvâcnește imperturbabil blazarea, ce-și deschide un tărâm al uitării. O poezie ca un cântec suav, pe note fine și gingașe. | |
| = razvan | Anisoara Iordache [26.Sep.14 21:44] |
| Mulțumesc frumos pentru popas și comentariu. Pentru mine, acesta: http://www.agonia.net/index.php/author/0009721/index.html este un semn să deschid alte porți spirituale. O toamna placuta cu bucurii! | |