| + - anvergură - | Adrian A. Agheorghesei [08.Aug.14 17:09] |
E un text între epic, liric și aforistic, mesajul e tulburător, dar nu invadează, metoda discursivă nu e agresivă. Principala sa calitate e că nu pune toate merele în același coș - nu încercă să fie exhaustiv dpdv al trăirii (sună a utopie, dar unii autori/ texte chiar încearcă). Bineînțeles, ar mai putea fi curățat pe ici pe colo, dar... Eleganță în exprimare, echilibru și o anvergură ideatică bună. Unele fragmente, cum ar fi "nici nu știi când crește altul, pentru că și lor li s-a spus doar atât, ce rost are să plângi mă, mâine vine o zână, a venit și când tata scuipa sânge în patul de lângă fereastră când totul așteaptă să primească perechea de aripi e un alt fel de a spune că nimic nu vindecă" - care au o forță lăuntrică nimicitoare. Te salut și nu ascund că m-am întrebat de multe ori ce s-a întâmplat cu tine, de ce ai dispărut. Mi-era dor de versurile tale, chiar mi-era. Să nu mai fugi! :). | |
| = adrian | Cristina Sirion [29.Aug.14 00:48] |
| Apreciez comentariul elaborat, atentia, senzatia calda ca adesea ne-am infratit in poezie. E cam singurul motiv pentru care reintoarcerea face sens si toata dorinta asta de a "striga" cat mai bine. Nu dispar, sunt doar foarte usor de furat.:o) | |