| + lumea desenata cu ceara de Dumnezeu | Veronica Pavel Lerner [15.Jul.14 01:17] |
| Iata o poezie care m-a impresionat in mod deosebit. Poate pentru ca in aceste zile gandeam exact aceleasi imagini...sau poate pentru ca in poezie oricine isi poate recunoaste profunda singuratate Lipsa de comunicare intre oameni, lipsa lui Dumnezeu: strofa intaia. "Lumea desena cu ceara un Dumnezeu". Strofa a doua: suntem nu numai insingurati fata de ceilalti, dar ne-am instrainat de noi insine: "nici durerea nu se mai plimbă /din om în om / căutând o nișă / criza ne-a afectat și sentimentul". Pana si moartea e greu de atins: "azi moartea e o poartă închisă" Disperarea singuratatii si cautarea semenului: strofa a treia: "dați-mi voie să mă mut / în fiecare din voi / să mă rog să înjur" Si aici, din nou, metafora mortii in viata, mortii de singuratate, instrainare, lipsa de comunicare si de iubire. Remarcabil poem. Stea. | |
| = mulțumiri, veronica pavel lerner | Teodor Dume [15.Jul.14 16:35] |
| veronica pavel lerner, în primul rând mă bucur pentru cititorul fidel din tine care știe să pătrundă în profunzimea cuvântului și să privească atât dincolo cât și dincoace de linia orizontului. mă bucur de asemenea pentru luminița pe care ai atârnat-o de cuvânt pentru a lumina fiecare stare în parte, stare care ne eclipsează pe fiecare din noi după anumiți ani. stimă și considerație | |
| = dumnezeul desenat cu ceara | daria caza [17.Jul.14 12:22] |
| poate ca tocmai el, acel dumnezeu desenat de noi insine cu ceara, ne facea vulnerabili si nesinguri in durere, frumos poem | |
| = mulțumesc, daria caza... | Teodor Dume [20.Jul.14 19:36] |
| pentru trecere și semn. mă bucur că textul meu a plăcut. te mai aștept | |