| = E-hei! | marin badea [04.Jul.14 18:51] |
| Iată un D.D. ca nicicând, confesional, lirc prin excelență, neforțat, un poem care poate fi un adevărat început. Nu am ce anume să remarc în acesta, câtă vreme aproape totul e de remarcat, un poem care curge, curge, are propria lui viață, propriul destin. O singură remarcă: memoria tatălui meu (și-a pierdut simțul umorului) s-a retras într-un sfârșit de săptămână nu a vrut să spună unde a plecat pur și simplu într-o miercuri Aș elimina asta: și-a pierdut simțul umorului. Și cu amendamentul că ziua de miercuri nu este un sfârșit de săptămână. | |
| + atât | Valeriu D.G. Barbu [04.Jul.14 21:05] |
| despre moarte scriu cel mai bine îndrăgostiții acest poem cumva te trădează durerea și implacabilul sunt exprimate nu cu detașare ci trăite firesc de viu nici exacerbate ca la culegătorii de compasiune care fac paradă cu dolii las un semn gălbui ce nu se vrea o lumânare e doar pentru poem succes la ,,manual..,, | |
| + da | Zavalic Antonia-Luiza [04.Jul.14 21:52] |
| Cu siguranță poemul meu de azi. Cuvintele curg fără nicio forțare, natural ca viața. Aici se trăiește intens și pe hârtie și pe pânză. Fiecare emoție are o culoare și în mintea mea totul erupe din tablou. Daniel, îmi place că știi să lucrezi cu un material infinit. Mi-a plăcut îndeosebi: "eu mereu ți-am spus că orașul ar trebui purtat în minte nu în pantofi" "să ai grijă cum îți plimbi degetul printre rânduri nu aș vrea să pierzi culoare din cauza mea" "s-a retras într-un sfârșit de săptămână" întotdeauna cu plăcerea lecturii, AZ | |
| = Domniilor voastre | Daniel Dăian [05.Jul.14 00:37] |
| Un mulțumesc de înțelegere simplu. Astăzi sunt eu. Mâine cine mai știe. | |