| + Haidi! | Florentina-Loredana Dalian [10.Jun.14 19:21] |
| M-ai amuzat, mi-a plăcut și întorsătura din final și construcția și găselnița asta cu bisonetul. O astfel de poezie nu-i deloc ușor de scris, îți trebuie mână formată; tu, în schimb, te joci frumos printre cuvinte. Drept pentru care te răsplătesc cu o stea. Dacă erai mai aproape, poate te treceam strada :) | |
| = marile treceri fără de zebră | Daniel Bratu [11.Jun.14 07:44] |
| Nu zic nu, onorat/încântat de ofertă, m-aș hi încumetat, da' să nu dea vreun TIR peste amândoi (cu un Trabant mă mai descurc)..:). Seriosamente vorbind, textul a plecat de la o întâmplare aparent banală, însă cu multe semnificațiuni. În una din peregrinările mele prin oraș, cu geanta de credite în gât, la o intersecție nesemaforizată și nici măcar zebrată (dacă îmi este permis ne-cuvântul), cu un mare flux automobilistic, am zărit o tânără (studentă, cred), foarte frumoasă, care privea, aproape lăcrimând, cu ochi spărieți de căprioară, spre șosea, neîndrăznind trecerea. M-am uitat blând-protector către ea, ne-am înțeles scurt, din priviri și i-am oferit brațul pe sistem toartă. La semnalul meu "Hai!", am trecut împreună printre mașini, utilizând atent toată știința mea de cercetaș prin jungla citadină. Ajunși pe celălat trotuar, ne-am mulțumit scurt (eu în gând) și ne-am despărțit (eu destul de nostalgic, ca după marea trecere). De aici, textul, anticipând, de fapt, o altă perioadă, nu foarte îndepărtată. Mulțumesc pentru i-luminarea - răsplată și pentru comentariul priceput, onorat/încântat | |