+ moartea se plimbă și are necazurile ei... | Teodor Dume [27.Apr.14 19:29] |
da, un titlu cu sensuri... și da, o acoladă la capetele căruia găsesc un întreg deosebit, în opinia mea. "întîi ispita mirosul de carne fragedă și iubire apoi acțiunea ... atît de simplu respirație mîncare atingere copii halat de baie și baia în sine moartea se plimbă prin alt cartier are necazurile ei ... întîi ispita apoi viața derutantă zgomotul pașilor ce se îdepărtează" îmi place. stările le-ai rânduit în trepte; urci și cobori în același mod crescând și descărcând, împuținând câte puțin și iarăși urci efectul. penultima strofă mi se pare o virgulă între primele și restul strofelor deosebite. iată că instinctul poetic al autorului este benefic și constructiv. da, unul aparte care prevede și presimte. în acest mod autorul reușește să determine lucruri, stări și fapte. nu știu dacă putem vorbi despre un anumit comportamentul mimetic sau despre abilitățile mimetice necesare lucrurilor și legăturilor cotidiene dar aceste elemente, totuși, dau șansa construirii raportului dintre autor și text. de fapt structura sufletească a autorului, nu numai a celui prezentat aici, diferă de la caz la caz și de la text la text da, stea și sincere aprecieri! | |
= raportul autor-text | Liviu-Ioan Muresan [27.Apr.14 21:08] |
iată o interesantă abordare a textului. Nu știu dacă e vorba de mimetism. Dar l-ați amintit aici. Chiar și instinctul poetic. Cred că vedeți aici o rampă spre altceva. Să fie de bine premoniția aceasta. Și vă mulțumesc pentru comentariu și evidențiere. | |