| = Ferestre deschise | nicolae tomescu [25.Apr.14 10:02] |
| Cenușiul zilelor fără soare este compensat nu umai de stropul de culoare din mărul bunicilor ci și de activtatea de la căsuța din pom ori de psalmii ce se interferează cu trilul păsărilor. În ciuda exprimării laconice fiecare din cele trei micropoeme deschide o fereastră spre lumea copilăriei | |
| = cristina rusu- fin | Nache Mamier Angela [25.Apr.14 10:48] |
| un poem scurt dar în acelasi timp narativ,filozofic,descriptiv,primitiv cuvintele sunt puse în valoare ,au scurtimea extrema ceruta de poemul asiatic ,deschid o poarta magica spre nostalgie în mijlocul acelorasi teme traditionale ca dragostea,familia,moartea,ritualurile vietii,natura etc...un lirism de calitate | |
| = simplitate | Cristina Rusu [25.Apr.14 12:49] |
| Nicolae, mulțumesc pentru intervenție. un copil nu are nimic complicat în mintea lui. bunicii sînt pentru copilărie făuritori de povești. știi și tu prea bine acest lucru. Angela, poemele sînt simple, așa cum și viața bunicilor noștri a fost pe o perioadă lungă de timp extrem de simplă. poemul haiku trebuie să surprindă prin această simplitate completă. orice copil își amintește plăcintele bune care le făcea bunica, mersul la pescuit cu bunicul la iazul din apropierea casei (se putea pescui și într-o gîrlă fără pretenții), cățăratul în copacii din curtea casei, mai ales corcodușii cei mai verzi, mersul cu căruța la tîrgul din satul vecin și alte exemple care au construit amintiri memorabile. mulțumesc pentru semnul lăsat aici. cu prietenie, bia | |
| = Micro | Stefan Michailovich [25.Apr.14 13:49] |
| Imi plac foarte mult micro-poemele, sub forma de haiku sau nu. Din cand in cand, cochetez si eu cu genul, desi sunt departe de performanta. Descopar de fiecare data cu placere si bucurie seninatatea si calmul poemelor tale, cele de fata chiar rezonand aparte in gandul si amintirea mea. Un moment de copilarie care, pe undeva, poate sugera si un protest impotriva trecerii timpului... care nu iarta pe nimeni. Daca mi se ingaduie si o carcoteala - asigurandu-te in acelasi timp de simpatia si aprecierea mea - parca-parca `bunica cinta` ma jeneaza un pic la auz. In rest, numai de bine. | |
| = Ștefan | Cristina Rusu [25.Apr.14 18:46] |
| mulțumesc de semnul lăsat aici. copilăria este inocentă și nici un copil nu poate aprecia atunci la acei ani însemnătatea bunicilor în viața lui. abia ca adult realizează că acele clipe au fost unice. și amintirea lor are ceva de sfințenie. de aceea, la mulți autori găsim expresia "bunica era ca o icoană". cît privește versul cu bunica cîntă, să știi că este real. am prietene care cîntă în cor la biserică împreună cu bunicii. chiar una dintre ele are ambii bunici în cor. ea este pe voce de soprană, bunica ei cîntă alto, iar bunicul bas. bunicii din Maramureș și Ardeal merg îmbrăcați în costum popular duminica la biserică. și să știi că bunicile citesc mult la Psaltire, o știu aproape pe de rost. iarna și primăvara în zilele ploioase mai cos cîte ceva și cîntă. cît despre faptul că te atrage acest gen de scriere, eu zic să cauți materiale și să citești. nu te lăsa. cu prietenie, bia | |
| = Sonoritate | Stefan Michailovich [25.Apr.14 20:20] |
| Sarut mana, Bia :). Chiar am sa iti urmez sfatul si am sa caut material informativ. As fi recunoscator daca ai putea sa imi dai o sugestie. Cat despre Bunica, sunt sigur ca a cantat si ca sunt multi oameni in etate asemenea ei. Eu ma referam... doar la rezonanta c-urilor din zona, dar daca numai pe mine m-a sacait, inseamna ca am eu o deformatie "profesionala". Multumesc pentru raspuns si iau cu mine imaginea batranilor cantareti in corul bisericii, imbracati in costume populare. Tare mi-ar placea sa asist la asa ceva, oaza de liniste si traditie intr-o lume atat de agitata si tehnologizata. | |
| + da, căsuța din prun... | Teodor Dume [25.Apr.14 20:24] |
| deși nu sunt de acord cu strictețea construirii acestui gen de a respecta toate canoanele lui, nu pot să nu fiu de acord cu lucrătura simplă care redă frumusețea cuvântului în starea ei naturală. autorul aici reușește foarte bine să apropie cuvântul de suflet prin cele câteva elemente caracteristice perceperii și surprinderii clipei în câteva secvențe de calitate. dar dincolo de orice referire la gen, simplitatea acestor secvențe oferă sentimentul bucuriei, sentimentul împlinirii și totodată aceste elemente vorbesc despre acea percepere și culoare a lucrurilor. să fiu iertat de autor și de către iubitorii genului dar mie îmi place să le numesc micropoeme. motivația e simplă; oferă sufletului meu hrana de zi cu zi, oferă eleganță și naturalețe cu atât mai mult cu cât tema e cea a momentului care pliază pe suflet stări care împlinesc. bucuria dată de autor prin aceste câteva cuvinte de a mă reîntoarce în copilărie pentru a mă revedea cu bunicul este fotografia împinirii mele. și da, închei nu înainte de a-mi etala părerea despre simplitatea lucrurilor și în general despre tot ce înseamnă simplu(nu simplist). după mine simplitatea este suma tuturor lucrurilor care oferă garanția înțelegerii și merită să te apleci asupra lor. pe lângă steluța de suflet ofer și una galbenă care va lumina drumul înspre copilărie și casa bunicilor acelora care se mai pot reîntoarce în copilărie. da, apreciei și stea | |
| = Teodor mulțumesc | Cristina Rusu [26.Apr.14 13:25] |
| dacă am reușit să îți amintesc ceva din copilărie nu pot decît să mă bucur că te-am "trimis" în acea lume pe care o îndrăgeai. poate că doar noi complicăm uneori de-a lungul vieții lucrurile, de fapt mintea noastră le mai complică în unele situații. omul în sufletul lui este simplu și are acea scînteie de bunătate, asta dacă știi cum să o descoperi. mulți dintre Sfinții Părinți au ajuns la starea de sfințenie pentru simplitatea cu care și-au trăit viața. pot să dau un exemplu foarte concludent: Sfînta Teodora de la Sihla, care trăia în acea peșteră într-o simplitate greu de perceput pentru unii dintre noi. și bunicii noștri au fost sfinți, ei sînt de fapt sfinți în amintirea noastră. oameni atît de simpli, de obișnuiți, dar atît de înțelepți și curați. cred că această calitate o putem găsi la omul zilelor noastre, dar nu în gesturile zilnice și de la distanță, ci în gesturile importante, care înseamnă într-un anumit moment ceva pentru noi. îți dau un link să îl vezi. sigur o să îți placă. și încă o dată îți mulțumesc că te-ai oprit cu amintirile aici. https://ro.celebrity.yahoo.com/un-erou-din-thailanda-a-impresionat-lumea-%C3%AEntreag%C4%83-055636588.html cu prietenie, bia | |