| + ironia cu franzele | Cristina Rusu [17.Apr.14 13:15] |
| ironic cap coadă acest text al tău, dar ideea cu franzele proaspete morții chiar este un antonim bun între viață și moarte neștiind ce ne așteaptă pînă la capăt și cine pe cine hrănește. de obicei textele tale au ceva teatral, dramatic, ironic pînă la refuz. e ca și cum vezi un om frumos îmbrăcat care îți spune cu o grimasă "dă pagina, dincolo te așteaptă sublimul." ești sărit de pe fix uneori și ți-o spun din prietenie. asta e clar. mi-a plăcut întorsătura, încrengătura de ironic și ridicol. trenul, copacii și timpul fac o imagine să știi. te salută Bia, măi om întors | |
| = altfel... | Valeriu D.G. Barbu [17.Apr.14 14:18] |
| or fi trenurile cu sau fără gări niște clișee dar ,,galbenul,, de la tine e din semafor și pot trece acum precum mai trec și pe roșu, cum zic napoletanii: ,,rosso fresco,, pe verde nu pe mine mă așteaptă pagina următoare cu sublimul intact o fi cerul din celofan dar e o chitanță în alb așa că, Bia, împăturește-o și ascunde-o la sân... vin copaci și timpuri cu alte viteze și fixul acela din care-am sărit precis nu-l voi recupera iar tu... tu ești în lumina pascală altfel primită, bucură-te... | |