| + poezia absenței | Vasile Munteanu [13.Apr.14 08:53] |
| puternic sentimetul intimității redat prin topos, dar un topos revalorificat prin onomastică - întotdeauna o taină. | |
| + mi-a plăcut | Ottilia Ardeleanu [13.Apr.14 12:26] |
| începutul poeziei, intrarea în confesional, tot ceea ce spui și cum spui, cu oarecare teamă, cu oarecare îndoială, mister, îngrijorare... până la final. fiecare vers dezvoltă un aer care se respiră, și apropo de asta, strofa penultimă este puternic emoțională. strofa finală se distinge prin acel apel la tăcere în fața singurătăților adunate parcă la masa rotundă, prin acea îngenunchere ca în fața unei zeități. un discurs construit cu mare atenție, așezat într-o armură strașnică. | |
| = Felicitari | petre ioan cretu [13.Apr.14 15:03] |
| Felicitari pentru versul "desenez un ochi care vede pentru prima dată lumina". Dar si pentru "dormi în picioare, de-a lungul zidurilor, precum iedera,". Probabil si din cauza varstei imi plaac ultimile tre versuri "ne vom vindeca, la dracu, definitiv, cât încă ne pasă că și nouă ni s-ar putea întâmpla să murim" | |
| = * | marin badea [14.Apr.14 08:19] |
| Mulțumesc tuturor pentru popas și semne... | |