| = Călătorie în timp | nicolae tomescu [09.Mar.14 21:42] |
| O călătorie în timp în care întâlnim oameni simpli, cu preocupările lor, în vremuri grele pentru ei și pentru Țară, oameni care înțeleg politica de atunci a marilor puteri. Mai înțeleg acei oameni că Dumnezeul lui Aavram, Isac și Iacov este unul și același cu al lor precum și că Țărișoara asta este și a lor... Cu plăcerea lecturii | |
| + Pe muchia dintre viată si moarte | Florentina-Loredana Dalian [09.Mar.14 22:47] |
| Întotdeauna mi-au plăcut poveștile de război, deși ideea de război îmi repugnă. Dar au poveștile acestea ceva special, poate unde se desfășoarăă pe muchia dintre viață și moarte; iubirea pare mai iubire, dorul - mai dor... Ai redat bine, în opinia mea, atmosfera unor vremuri apuse. Se vede și minima documentare, căci acest gen de scriere nu poate fi făcut numai din imaginație, încălcând flagrant datele istorice. Povestea începe să se contureze și îți doresc să prindă și mai mult contur, condusă de talentul tău. Felicitări! | |
| = Pentru Florentina Dalina și Nicolae Tomescu... | Emil Iliescu [09.Mar.14 23:02] |
| Mulțumesc mult pentru aprecieri! D-le Tomescu, și d-voastră ați abordat în proză viața satului românesc, așa încât vă este aproape de suflet atmosfera patriarhală, de care, de ce să nu recunosc, îmi este uneori dor. Florentina, mulțumesc pentru steluță! Povestea asta are un suport cât se poate de real, carnețelul fostului cârciumar din 1915 stând azi printre cărțile bibliotecii mele, mulțumită unui bun prieten, nepot al lui Vasile Rădulescu. Acesta m-a provocat, realmente, atunci, când mi-a relatat despre existența însemnărilor din acei ani. Vei vedea că țăranul român, trecut mereu prin greutăți, știe să privească istoria, războiul și destinul cu candoarea specifică strămoșilor noștri. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = O poveste curioasa | Daniela Slapciu [24.Mar.14 06:25] |
| Tema este pe sufletul meu, ceea ce ma face sa citesc povestirea cu multa curiozitate, sa vad ce sa va intampla! Descrierile cantitative sunt atractive, tin cititorul lipit de cuvinte, il introduc, ii solicita atentia.Personajele sunt focalizate lin, devenind piese de puzzle necesare in peisaj. Ma atrage limbajul folosit, imi aminteste de opera preferatului meu - Mihai Eminescu - fiindca este simplu, specific, scurt, reinvie vremurile de atunci si ma face sa uit de lumea si timpul in care traiesc eu acum. Felicitari! O poveste pe care o citesc cu interes. | |