| = era să încep cu da-ul acela neputincios! | dan petrut camui [28.Feb.14 22:20] |
| încă un text ca ăsta și ne facem bagajele)))dacă suntem sinceri evident! nu este trist cum am văzut în altă parte că este perceput ...mai degrabă vocea unui om care știe! ei sunt înțelepții...se presupune că ar trebuui să-i urmăm! mulțumesc! p.s. eu aș fi foarte atent între ce texte l-aș pune la recomandate))) | |
| + emoționant! | Ottilia Ardeleanu [28.Feb.14 22:45] |
| este exact genul de liniște care-și deschide aripile și se rotește deasupra morții. este o resemnare atât de demnă aici că nu poți decât să citești cu inima strânsă și să lași cuvintele să se așeze lângă Dumnezeu. remarc furtuna interioară și cât de greu este să treci prin ea. "din când în când îmi privesc neputința ca pe o clonă de lut orbul din mine se roagă lui Dumnezeu o furtună de cuvinte nerostite se înalță înspre cer"... un text fără simptom și fără durere. doar că a trecut prin mine fulgerător! felicitări din inimă! | |
| = mulțumiri; dan petruț camui. mulțumiri ottiliei ardeleanu | Teodor Dume [01.Mar.14 15:30] |
| dan petruț camui, trecerea ta îmi confirmă un cititor avizat care își hrănește sufletul cu acele stări pe care și le asimilează într-o liniște deplină a momentului. mă bucur că ți-a plăcut și că ai sesizat unele nuanțe dintre cititori. multă stimă, ottilia ardeleanu, în interiorul meu lăsat de izbeliște era nevoie de o lumină și iată că a venit de la tine. mă bucur sincer acest comentariu pentru că deduc că trăirea momentului a fost nu numai al meu ci și al altora. mulțumesc pentru steluță, mulțumesc pentru sinceritate și pentru căpldura de care ai dat dovadă trecând prin pagina mea. cu sinceritate, | |