| = Spatiul s-a imputinat | razvan rachieriu [20.Feb.14 10:21] |
| Încapi tot mai greu în orice, spațiul s-a împuținat și cuprinde în el fragmente de gânduri, rațiune, sine și euri, restul dă pe dinafară și se încheagă într-o nouă entitate locuită inutil de aer și cu pielea din cuvinte sparte de pereții realității ridicați împotriva invaziei anormalului. Ceea ce înseamnă viu în lumea noastră, ar avea echivalențe cu nefiindul în altă lume, cu alte tipare, caracteristici și ipostaze existențiale, căci oamenii pozează în bolnavi, cu halate de var, inspirând și expirând suferința, cu efectele ei devenite mod de viață. Felicitări! Ești un adevărat magician al cuvintelor. | |
| = viața un spectacol... | mihaela aionesei [20.Feb.14 16:55] |
| ingenios zugrăvit în cuvinte . îmi plac oamenii care știu să trăiască dincolo de toată înghesuiala cotidiană chiar dacă: „finalul nu e întotdeauna o cortină la fel de bine poate fi un ac înfipt într-o fâșie de mătase cel mult aburul unei lacrimi important este să dai de înțeles că nu îți pasă” îl iau ca pe un îndemn! | |
| = lumea e o sală goală | Vasile Munteanu [21.Feb.14 09:00] |
| cine știe ce este viața...; toți trăim cu această impresie, că este un spectacol și că avem un rol; dar am început să am sentimentul (tot mai acut) că e numai o repetiție într-o sală goală; nici măcar nu știm dacă spectacolul propriu-zis va mai avea sau nu loc; ne temem de joc, dar ne place joaca. mulțumesc Răzvan, mulțumesc Mihaela, pentru semnul de lectură. | |