| = . | Costin Tanasescu Stefanesti [14.Jan.14 15:39] |
| Ce-ar fi omul fără bucurie și(sau fără tristețe. Frumos acest slalom pe pârtia sentimentelor. Poate uneori puțin cam prețios, însă ne cunoaștem de ceva timp și am reușit adeseori să intru în hainele poeziei pe care le scrieți. Aș vrea să subliniez cu markerul versurile : "M-am căutat pe mine însumi într-o lacrimă pe care plutesc frunze" O imagine a sinelui care cu greu poate fi uitată și pentru care eu vă felicit sincer. Cu prietenie, | |
| = Raspuns | razvan rachieriu [15.Jan.14 10:07] |
| COSTIN Omul e construit din antiteze (bucurie vs tristețe, fericire vs nefericire, etc.), care-i întregesc, prin suferință, dimensiunea existențială. Sinele se caută pe el însuși și uneori se descoperă rupt de realitate, ca o umbră ce lasă urme de lumină, alteori implantat în real, ca o monadă din care e constituită substanța lumii. Sunt încântat și recunoscător de slalomul spiritului pe pârtia versurilor proprii. | |
| = * | Vasile Mihalache [15.Jan.14 17:35] |
| Pentru mine, acestea sunt cu miez:"Tristețea –/ succesiune de clipe.../ în care este îngropată bucuria", "Am căutat perfecțiunea/...în femeia senzuală/ îndulcind urâtul prin elementele frumuseții..și-am descoperit imperfecțiunea/.../ întunericul mergând la braț cu lubricul." | |
| = Raspuns | razvan rachieriu [16.Jan.14 10:06] |
| VASILE Prin creație, tristețea lăuntrică este dizolvată de bucuria și plenitudinea spirituală. Poezia crește și evoluează prin căutarea esenței perfecțiunii, chiar dacă nu o găsește. Te mai aștept să-ți etalezi sufletul în cuvinte ce-mi produc bucurie. | |