= Nu voi putea uita locurile tineretii... | Vali Nițu [27.Dec.13 16:50] |
păsări albe cu aripi la fel de albe. Bucuria cititului, Val | |
= Podul sperantelor incuiate | Ujog Marius [27.Dec.13 22:52] |
Foarte placuta e aceasta aluncare. Marius. | |
= da, | Liviu-Ioan Muresan [28.Dec.13 18:05] |
o poezie destul de nostalgică, dar asumată. Pentru că acțiunea (sau inacțiunea) autorului e cea care determină ca idila să rămînă ipotetică. | |
+ anticipare | Zavalic Antonia-Luiza [28.Dec.13 21:51] |
După mine, un poem nostradamic: noi cei care vom fi acolo, cu noi cei de aici, rupturile care se leagă într-o singură inimă (caldă încă) "măcar acestea nu-mi vor ghici viitorul numărându-mi în gând pașii cu soț și nu-mi vor cere clipele de tandrețe înapoi". Aici poetul este profetul care se prezice pe sine; acceptându-și soarta senin pentru că în pieptul lui s-a cuibărit o pasăre albă. "voi contempla nepăsător acest prezent un steag pâlpâindu-și lumina afumată telefonul va suna enervant de trei ori dar receptorul nu se va clinti din furcă" Dumnezeu știe ce e în sufletul poetului, noi nu putem aprecia decât până unde ne conduc cuvintele, fiecare după cât este dispus să meargă. Eu am mers până la capăt "uitarea își va încinge brâul adunând de pe buzele mele aburul tău" (un final perfect pentru orice predicție) și pot să spun DA, este un drum care a meritat. | |
= Mulțumiri | Ioan Barb [29.Dec.13 13:54] |
Egenia pentru recomandare; Vali pentru semn și mă bucur că n-ai uitat că ai locuit în orășelul în care m-am născut; Marius, pentru trecere; LIM pentru interes și popas constant pe pagina mea; Antonia-Luiza pentru frumoasa interpretare și pentru semnul luminos; Cu toții mi-ați adus o mare bucurie, Ioan | |
= . | Costin Tanasescu Stefanesti [14.Jan.14 11:02] |
finalul face textul, îi dă un sens-mesaj bine conturat. uitarea personificată pune cireașa, devine o regulă a vieții, ea este de fapt o regulă a vieții. mi-a plăcut foarte mult. | |