| + cu tine pre tine călcând | Daniel Bratu [20.Dec.13 09:26] |
| Complex și profund, sensibil și firesc, scris dintr-o bucată, fiecare vers e o replică, dată din mai multe unghiuri, de un Shakespeare ("viața e o scenă", referința Ofelia) multiplicat și dedat spre umorul amar sorescian ("cei mai dezinvolți, actorii! Cu mânecile suflecate, cum știu ei să ne trăiască!"), exploziv ("crinolina cade și ea, căzute sunt toate…", "Două ore ai fost regină-mamă,/ acum te-așteaptă vasele-n chiuvetă/ (poezie curată!)..."), aparent nedumerit/plictisit("Cineva bate la ușă – niște flori./ Ah, florile!"). Atmosfera se întreține singură, de la facerea lumii, până și praful are luciu de artificii și autoironie printre rânduri. În concluzie, textul te duce de nas, undeva la granița între poezie, scenariu, proză și danț, lăsându-te minunat, precum timpul care pre tine te uită la tine. | |
| = Cum zici, maestre | Florentina-Loredana Dalian [20.Dec.13 18:12] |
| Cum zici, maestre al cuvântului, Daniel cel Bratu! Plecăciune și mulțumiri, cu/ fără crinolină (a nu se interpreta:)! | |
| + subiectul scenei | Ottilia Ardeleanu [20.Dec.13 19:34] |
| și al actorilor este de când lumea (e o scenă), dar felul în care ți-ai jucat rolul este unic și până la urmă asta contează, să jucăm (fiecare dintre noi) cât mai bine în rolul pe care Regizorul ni l-a încredințat! conexiunile pe care le faci cu lumea marilor artiști, și implicit a eroilor lor de neuitat, mă duc cu gândul că nu degeaba se întâmplă ceea ce se întâmplă cu noi, oamenii, în special cei care acordăm sufletul nostru cu sufletele acestora aflate aproape de perfecțiune. am să remarc acest spectacol de cuvinte (ce poate fi mai frumos decât "Lacul Lebedelor"?!)! | |
| = Mulțumesc, Ottilia! | Florentina-Loredana Dalian [21.Dec.13 10:15] |
| Calde mulțumiri, de pe scenă, de lângă scenă, cum o fi... "Lacul lebedelor", da, acesta mi-a sunat în urechi:) | |
| = Semn | Petru Dincă [09.Feb.14 14:08] |
| Ce frumos e versul acesta: ,,Te uiți la timp, el te uită'', care mi-a amintit de aceste rânduri ale lui Pillat: ,,Te vezi aievea numai în ștersele portrete. Te recunoști în ele, dar nu și-n fața ta, Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita...''. Am citit cu multă plăcere poezia. Felicitări! | |
| = Răspuns | Florentina-Loredana Dalian [09.Feb.14 19:00] |
| Mulțumesc și mă bucur pentru aceste cuvinte. Iar versul ultim citat mai sus ("Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poți uita") este cu mult mai frumos. Numai bine! | |