| = Împletire a imaginilor poetice | Alice Diana Boboc [04.Dec.13 20:38] |
| Feerice reflectări ale naturii în aceste versuri! Felicitări Cristina, felicitări Magdalena, atât pentru inspirație, cât mai ales pentru continuitatea ideilor într-un astfel de râu al imaginilor poetice! | |
| = Păcat | Liviu-Ioan Muresan [04.Dec.13 21:48] |
| nu minimizez lirica japoneză, dar versuri de genul "Natura-ncremenită/e un tăcut spectator" sînt de o banalitate puerilă. S-a zis de nenumărate ori, se zice la o ceașcă de ceai. Mai ales între doamne trecute de 70 de ani. Un fel de salut în care se invocă starea vremii. Nu potențează, nu emoționează, nu NU! | |
| = Karumi | Magdalena Dale [05.Dec.13 11:56] |
| Alice, mulțumim pentru aprecieri. Liviu, marea provocare în lirica de inspirație niponă este tocmai simplitatea, banalitatea, să ridici banalul la rang de poezie. Ce înseamnă banal? Un lucru obișnuit, întâlnit la tot pasul, lipsit de originalitate. Ei, aici este problema! Cred ca uneori se pune preț prea mare pe originalitate în dauna poeziei... Japonezii au o serie de termeni literari specifici de care țin cont când scriu un poem haiku cum ar fi: Sabi (tristețe a singurătății, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului atotdistrugător), Wabi (frumusețe austeră, melancolie, dezolare), Aware (stare emoțională intensă, mai ales de bucurie, optimism), Karumi (simplitate adâncă a formei literare, naturalețe). Respectând aceste criterii, dacă un poem emoționează sau nu este o altă discuție deoarece ține de cititor, de eul interior, de disponibilitate etc. Japonezii au Sărbătoarea florilor de cireș când își iau liber pentru a admira florile. Nu cred că mai există un alt popor care să îndrăgească atât de mult natura încât dintr-un fapt banal să facă o sărbătoare a sufletului. Și eu iubesc natura, pot să înțeleg acest lucru și este unul dintre lucrurile care m-au atras la lirica de inspirație niponă. Și teatrul și opera țin de artă, dar le apreciem cu criterii diferite, cu toate că au aceeași menire. Kobayashi Issa, unul dintre cei trei mari poeți niponi (Basho, Issa și Buson) a scris despre lucruri banale. De altfel și Basho, dar Issa poate fi citit mai ușor mulțumită traducerii integrale în engleză făcută de David G. Lanoue, profesor de literatură engleză și traducător din japoneză. Uneori citind haikuurile lui mi s-au părut de o banalitate dezarmantă. Subiectele lui sunt toate legate de lucruri obișnuite, de clipele vieții așa cum sunt ele. Issa nu face decât să atragă atenția asupra unui fapt banal care ar putea prin analogie să sugereze sensuri profunde. Nici pe departe nu am această pretenție, dar iată un alt mod de a privi drumul pe care mergem. Mi s-a părut acest mod de a călători că mă ajută să mă redefinesc și din acest motiv m-am atașat de lirica de inspirație niponă. Pentru tot ceea ce am intuit în spatele banalului… În cele din urmă să scrii lirică de inspirație niponă îți creează un modus vivendi. Discuția implică mult mai multe aspecte, dar nu vreau să abuzez de acest spațiu și am să mă opresc aici. Îți mulțumesc pentru răbdarea de a lăsa un semn. Magdalena Dale | |