| = Comentariu pe aceleași rime... | neculai lunca [26.Nov.13 20:35] |
| Sonetul bunăstării hibernale Te văd,amice, c-ai albit ca neaua Și că arunci sudalme în neștire, Deci, este clar că ți-ai ieșit din fire Ca un dinamovist când bate... Steaua! De ce?? Căci a bugetului fiire Nu-ți lasă loc să mai lungești pelteaua, Iar dacă fi-vei copleșit de greaua Povară, cu nimic să nu te mire. Dar, poți zâmbi, c-aseară, prin zăpadă, Zărindu-te, un șmecher de la noi Din cartier, ieșit la promenadă, Cum înjurai pe sub copacii goi, A izbutit prin viscol să te vadă, Strigând: "E Ștefan Petrea, nu-i strigoi!" | |
| = ::)))) | Ștefan Petrea [27.Nov.13 07:20] |
| Domnule Lunca, imi oferiti aici ocazia de a va cere scuze ca la vremea trecuta am grait intr-un grai mai golanesc fata de dvs. Dar trebuie sa recunoasteti si dvs ca m-ati luat tare din prima. Toata stima pt remodelarea epigramistica a sonetului meu... Chiar m-am amuzat. | |
| = Chiar... | neculai lunca [27.Nov.13 07:59] |
| Nu-mi amintesc să fi primit de la dv. nici o replică în grai cât de cât golănesc. Apoi, mie îmi stă în fire (sau ...fiire) să gândesc sonetele epigramatic, în calitate de arhipăstor al revistei "Scârț", de la Anticariatul Grumăzescu din strada Lăpușneanu... A bientot, N.Lunca | |
| = Chiar... | Ștefan Petrea [27.Nov.13 17:47] |
| Îmi pare rău tare acum. Cred că am stat o data de vorbă cu dumneavoastră, și m-am simțit grozav de bine în acea atmosferă, din moment ce dinainte de a călca pragul Anticariatului simțeam o stare de disperare. | |