| = + | Vasile Mihalache [04.Nov.13 16:16] |
| "...îngerii/... devin oameni/ și-ncep să aibă-ndoieli", asta are oarece prospețime. | |
| + da | Carmen Macelaru [05.Nov.13 05:58] |
| Este foarte greu să mai scrii despre mare, tăceri, singurătăți, cochilii, despre tot amalgamul de elemente de la marginea mării, da, nu marea se aude în scoici, poemul debutează bine și mă gândeam că pe parcurs poetul pregătește o surpriză, un epic legat care să nu cadă în monotonie, clișee. Unite rând pe rând elementele unui tot (chiar apreciez enumerarea, în general) poemul arde frumos ca un artificiu modificând pentru câteva momente realitatea. Remarc ideea cu Dumnezeu și prima dorință, te iubeam/ cu rotulele, cu zimții, cu toată mirarea că în lumea asta se poate muri și mai ales finalul cu îngerii cărora le cad aripile, rămân fără aure, dispar din icoane. Un fel de metamorfoză la malul mării și am simțit că nu vrei neapărat să convingi și ai scris pur și simplu. | |
| = sărat | Lavinia Micula [05.Nov.13 09:08] |
| un poem care mi-a plăcut pentru felul în care este scris, pentru tăcerea care se desprinde din cuvinte. atît cît este nevoie. | |
| = Cu prețuire... | marin badea [05.Nov.13 16:54] |
| N-o sa va povestesc nimic despre acest poem. L-am scris și gata. Mă bucur că a fost primit atât de bine. Mulțumesc tuturor de trecere. | |
| = mai este loc | petre ioan cretu [11.Nov.13 06:23] |
| "nu marea se aude în scoici, ci tăcerile noastre își au cuibul acolo," ... mai este loc acolo de tristete mai ales si rugaciune grea ca o limba de clopot mai este loc cum spuneam mai este | |