| + cu mana | marin badea [10.Oct.13 13:06] |
| E mult frig în poemul tău, e un aer polar și înalt, dar e și multă emoție. Visarea din ochii statuilor e la aceeași cotă cu goliciunea, și ea aflată la altitudine maximă. Un poem așezat, bine strunit, care are multe de povestit, câtă vreme hematiile de pe hârtia albă ajung și ele în înalt, ca stele pe un cer pe care, de pe Sagarmāthā, îl poți atinge cu mâna. Las un semn de trecere, cu plăcerea lecturii... | |
| = :) | Zavalic Antonia-Luiza [10.Oct.13 13:26] |
| Marin, mulțumesc pentru trecerea generoasă. A fost o surpriză foarte plăcută. Nu știam că dacă scriu despre înălțimi o să și ajung acolo :) | |