| = multzam | serban georgescu [07.Oct.13 10:59] |
| multumesc pentru poza si pentru recomandare nu stiu insa ce s-a intamplat ca totusi textul nu apare la recomandate :) | |
| = punct(e) de vedere | Vasile Munteanu [07.Oct.13 17:25] |
| a) ideatic daca toată lumea ar gândi la fel, multe capodopere contemporane nu ar fi existat. departe de mine gândul că îmi plac astfel de puneri în scenă (în definitiv, cât timp există justificări estetice, totul se rezumă la gust - mai mult sau mai puțin "bun"); însă mai străin (aș spune monstruos) îmi pare gândul nivelării perspectivelor; nu am dispoziție acum pt teoretizări sforăitoare; prin urmare, am să mă rezum la a spune că, după cum spectatorii de genul tău așteaptă ca un astfel de spectacol să îi transpună în timp, există și spectatori pentru care conștiința istorică se manifestă cu intenistate echivalentă, dar de sens contrar, aceștia așteptându-se ca, dimpotrivă, personajele să călătorească în timp(ul prezent); dacă mi se permite un exemplu din alt domeniu (pentru că este mai accesibil, deci edificator), Caragiale nu este mereu "la modă" pentru inegalabilul comicului de limbaj, de situație sau al portretisticii; el este permanent "gustat" tocmai datorită perenității personajelor, putinței spectatorului de a (se) recunoaște; alte domenii? Baudelaire și Maiakovski, Dali și Picasso, Basil Spance și Gaudi; de ce nu, Isus... desigur, mulți cheamți, puțin aleși; faptul că experimentalul variază între sublim și ridicol este cu totul altceva; dar asta nu justifică in nici un chip atitudinea retrogradă. 2) compozițional dp-uldv al modului în care este scris acest articol, fără supărare, personal il cataloghez ca nepublicabil; am să îmi și justific poziția (desigur, tot fără poliloghie). - comunicarea este mai mult subiectivă și prea puțin informativă - analiticul este predominant cantitativ și puțin spre deloc calitativ - "stilul" se plasează undeva între banal și șablonard exemple: a) "rolul terapeutic al spectacolului" (chiar mă mir de ce la balamuc nu se montează astfel de spectacole; probabil pentru că aceia deja izolați nu mai prezintă un pericol; b) "realitatea cotidiană adesea sordidă și cenușie în care trăim" (asta nu numai că sună a BUG Mafia, dar te face să te întrebi cum o fi aia în care nu trăim); c) "artei antice grecești, în care arta europeană din toate timpurile își are rădăcinile" (pedagogism elementar); d) "m-am așezat cât mai confortabil în fotoliu și m-am lăsat purtat pe valurile primelor acorduri care acompaniază scena inițială (se putea și inconfortabil? primele acorduri puteau să acompanieze și scena finală? unde mai pui că pare scris, așa, la limita dintre delir și euforic...) șamd Concluzie? Eseurile și cugetările tale mi-au părut întotdeauna profunde, argumentate și bine documentate. Dar (cat se poate de sincer) aș fi vrut să nu citesc așa ceva semnat de tine. | |
| = . | serban georgescu [08.Oct.13 21:02] |
| numeste te rog o capodopera contemporana | |
| = val | serban georgescu [09.Oct.13 18:57] |
| asta vroiam sa zic si eu ca adica, domnule, capodopere, in adevaratul sens al cuvantului, capodopere contemporane, comparabile cu (macar) una dintre operele lui Verdi nu mai exista de ce? pentru ca suntem diferiti dragule, antiretrograzi, progresisti, nu-i asa asa de diferiti incat unii dintre noi se duc la un spectacol ca sa calatoreasca in timp, iar altii se duc ca sa li se aduca povestea, personajele, in timpul lor, asta contemporan - asa cum bine ai observat matale pentru ca asa sunt invatati: sa li se puna ciorba in farfurie cu polonicul si sa se duca cu masina chiar si la paine, pana la coltul strazii puturosii astia jalnici care formeaza majoritatea publicului contemporan fac legea in arta contemporana draga Vasile. de aici vine si absenta valorii in arta contemporana. este o “arta” facuta pe principii de marketing, clientul nostru stapanul nostru. in realitate doar un onanism foarte lent, epuizant, insotit mereu de un atroce sentiment de vinovatie, cum bine spune Dali si o spunea in 1956, retine in alta ordine de idei, tu faci o confuzie destul de jenanta. tu compari arta lui Caragiale, care te face sa te simti contemporan cu personajele lui, cu circoteca asta de prost gust in care o pipita care isi spune scenografa arunca o barca pneumatica peste poporul insulei Cipru frematand in asteptarea lui Othello si il pune pe Iago sa fumeze si sa poarte bretele? ca sa transmita ce? “domnilor spectatori pentru ca ati facut efortul remarcabil de a va misca cururile din fotoliile voastre transpirate cu bere si a le deplasa aici, la opera, va oferim un spectacol asa cum meritati. pe gustul vostru” – asta e mesajul. nu ti se pare cam mare diferenta intre Caragiale si labareala asta sinistra? ce-are sula cu prefectura? ar trebui sa ma simt “retrograd” pentru ca eu vad diferenta iar tu nu? iti dai seama ca apelativul asta “retrograd” ma onoreaza, nu? zau asa, eu cred ca erai prost dispus cand te-ai apucat de comentariul asta. si cand esti prost dispus dai rateuri, nu te supara | |
| = valoarea mea, valoarea mea... | Vasile Munteanu [10.Oct.13 08:53] |
Șerban, nu neg și nu am de ce să mă supăr: am zile în care sunt prost dispus; mai mult, pot da rateuri nu doar când sunt prost dispus, ci și când sunt bine dispus; m-aș bucura pentru tine dacă aș afla că ai ajuns în acel stadiu în care tu marchezi din orice poziție; dar - ești de acord nu? - asta nu scutește pseudocronica ta de mediocritate; și, dacă pot accepta oricând că la nivel ideatic poziția mea poate fi discutabilă, nu te supăra, la nivel compozițional (despre care văd că în manieră sofistică nu ai suflat un cuvânt), textul de mai sus este mai mult decât penibil. în plus, poate recitind ai să observi un amănunt: argumentarea ta este la fel de retrogradă precum "teza"; nu există capodopere contemporane? dacă ai frecventa și altceva decât clasici, ai fi surprins să constați ce MULTE există; inclusiv în muzică; fă și tu un efort - desigur, altul decât acela al autosuficienței. încă ceva; afirmi (cu inocența desăvârșită a lipsei de logică), printre alte inepții: "capodopere contemporane, comparabile cu (macar) una dintre operele lui Verdi nu mai exista"; dragul meu, dacă ar fi existat și altele, Verdi ar fi fost un fel de Guță pentru fasonați. în concluzie, singura "confuzie destul de jenantă" pe care o fac este aceea că am crezut că am cu cine dialoga; desigur, și acesta este tot un rateu, indiferent dacă sunt prost sau bine dispus. | |
| = una singura | serban georgescu [10.Oct.13 13:29] |
| fratele meu te rog inca o data, numeste-mi O capodopera contemporana una singura cu cuvintele tale ce poate fi asa de greu? una singura te asigur ca chiar daca nu voi sti despre ce lucrare e vorba ma voi documenta asta bineinteles daca vrei sa avem o discutie constructiva | |
| = tarziu | serban georgescu [22.Oct.13 17:20] |
| abia acum am inteles unde apare articolul in prima pagina sorry multumesc inca o data | |