Comentariile membrilor:

 =  .
Leonard Ancuta
[06.Aug.13 12:32]
textul este firesc si cursiv, are o idee condusa destul de bine. cu toate astea e un text facil, pe de o parte ca e o idee ultrarasfolosita, pe de alta parte pentru ca daca tot bate apa in piua, textul nu aduce nimic nou, nu surprinde cu imagini, cu procedee, cu tehnica samd. adica contine prea putina poezie, are nevoie de o infuzie puternica din acest ingredient. nu vreau sa fiu rautacios, insa cred in adevar si poezie si e pacat ca cineva talentat ca tine sa se limiteze la doar atat.

 =  Cam scârța-scârța :(
Coculeanu Paul
[12.Aug.13 00:17]
Fiecare posedă calități, defecte și este benefic pentru sine mai întâi să facă ordine și-n camera... de gardă (de continuă observare a vieții) sau de trezire. Nu știu ce i-ar mai fi trebuit acestui poem, că pe mine, mărturisesc sincer: nu m-a convins pe de-a-ntregul! Pornește de la un pretext: autocritica, cu prea multe exemple, uneori la modul heirupist. Se trece foarte aproape de tegumentele cotidianului (dacă are cotidianul-domesticul așa ceva, după cum crede Constantin Abăluță): "atunci când voi deschide dulapul înțesat de amintiri/
nu voi mai putea să îndes totul într-un sac de gunoi fără cel mai mic regret". Se încheie amintind de "Strigătul" lui Edvard Munch, însă fără ecou cine știe ce. Până la urmă concluzie, ca să fac un pleonasm. -> fără aplombul la care mă așteptam, poate doar la prima lectură să mă fi lăsat ușor sedus de promisiuni, că la o analizare a expresiei, strigătul sau muzica de cameră cam scârțâie. :(

 =  comentariu de oof sau nu
Marinescu Victor
[12.Aug.13 11:27]
eu nu stiam ca poezia e un ingredient in poezie. atunci ce mai e poezia? o tehnica? ma voi va auziti sau doar va bagati in seama? ce e poezia? am si raspunsul dat de chiar d-nul coculeanu:

@Pornește de la un pretext: autocritica, cu prea multe exemple, uneori la modul heirupist. Se trece foarte aproape de tegumentele cotidianului@

iar aste e adevarul lui Leo si despre care nu stie mai nimic sau pur si simplu se minte frumos si sustinut.

de unde vine ea, poezia?

si iar raspund.

citez:

@Fiecare posedă calități, defecte și este benefic pentru sine mai întâi să facă ordine și-n camera@ lui inainte de toate@

e de aici vine dragilor.

acum nu stiu daca sa cred ca adevarul lui Leo e dat de importanta domnului Coculeanu.

asta nu e o critica constructiva domnilor e autosuficienta de care ne spunea ceva mai devreme Emilian. si chiar daca textele lui nu imi plac a dat-o bine de tot de data asta.


 =  eu m-am oprit
Alina Mihai
[14.Aug.13 13:12]
la elanul muncitoresc. așa de nașpa mi-a sunat, că n-am mai putut continua.
nu-i vina poeziei, ci a tristeții din limitata experiență din vremurile tinereții mele uteciste.

 =  raspunsuri
Șerbănescu Ana
[22.Aug.13 22:12]
În primul rând îi mulțumesc doamnei Eugenia Reiter pentru recomandare, înseamna mult pentru mine.
Domnule Ancuța, o să încerc să depășesc limitele menționate. Multumesc pentru observații!
Domnule Coculeanu, voi încerca pe viitor să îmi îmbunătățesc scrierile ca să nu mai scârțâie. Vă multumesc pentru analiză.
Domnule Marinescu, nu cred că am înțeles în totalitate ceea ce ați vrut să transmiteți, probabil pentru că nu știu cine este ”Emilian”. Mulțumesc pentru trecere!
Doamnă Mihai, cu excepția termenului ”uteciste”, pe care l-am căutat în dicționar, am înteles din comentariul dumneavoastră că sunteți profund marcată de o tinerețe tristă. Îmi pare rău pentru dumneavoastră, dar mulțumesc pentru comentariu!

 =  =
Mircea Robert
[14.Sep.13 11:48]
Îmi pare că poezia are o notă ușor ironică ( în mod voit inserată, sau nu) pentru că toată recuzita de gesturi, reacții și potențiale acțiuni denotă o persoană foarte tristă. De fapt, nu cred că scriem din bucurie. Nu cred că fericirea, sau bucuria pot fi izvoare pentru poezie. De altfel, romanticii în special asociau conceptul de frumusețe cu starea de tristețe. Însăși actul creator e o formă uneori directă, alteori escamotată de eliberare a unor doze de tristețe, care în funcție de efortul, inspirația, talentul scriitorului îmbracă haine frumoase, sau mai puțin frumoase. Cum a remarcat și Leonard se simte o oarecare dezbrăcare de poezie în text și mai mult o comunicare la limita dintre indiferență și lamentație, pentru că sunt pasaje care vin rece, curg spontan și altele care sugerează o ardere, un moment de trăire intensă. Cu drag,

 =  da
Șerbănescu Ana
[24.Sep.13 23:55]
Nu știu ce alt răspuns să dau în afară de acest "da". Probabil nu este cel mai fericit lucru, să te dezbraci de poezie, mai ales când încerci să scrii... ceva, însă uneori e greu să găsești o alternativă. Mulțumesc frumos pentru comentariu!

 =  Îmi place
Alina Maria Ivan
[04.Apr.16 09:44]
Ana, să scrii tot ceea ce simți. Vor fi mulți care te vor critica, vor fi destui care te vor citi. Tu scrie dacă așa simți. Mie mi-a plăcut textul tău tocmai pentru că are o simplitate pe care nu mulți o pot reda. Cred, din ceea ce scrii, că îți place și atunci e ok. La mai multe texte!




Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.

Înapoi !