| + Notă de lectură | George Pașa [30.Jul.13 12:14] |
| Nu pare a fi eșuarea pe o insulă pustie, ci, mai degrabă, pustietatea insulei spiriutlui. Chiar și ironia aceea cu peștele nu exclude sacralitatea simbolului. Acest lucru este mai vizibil în final, asigurând, într-un fel, realția de opoziție dintre secvențele lirice. E tăciunele acela ca "amintire a focului", îmsă, din combustie, sufletul renaște, în armonie cu energiile cosmice. Schimbarea de perspectivă din versul final mi se pare foarte reușită, deși cred că mai sunt unii care vor zice că este un clișeu, fără a vedea oroginalitatea a ceea ce spuneam mai înainte. Stilul este oarecum eclectic, parcă sunt prea mulți tropi, dar cred că ocultarea necesară e bine realizată. Nu este un text pentru spirite leneșe. dar nici nu vreau să dezvălui mai mult. | |
| = Dacă Pașa dă steluță | Liviu-Ioan Muresan [30.Jul.13 20:29] |
| e text de invidiat. Din start mă întreb dacă este. "insula este pustie cu mine", cam agramat. Și puțin inestetic "nori insinuanți"??? Poate aici ar fi poezia: "pentru că răstignit pe nisipuri privesc puzderia de licăriri care trece pe lângă mine într-o iuțeală măsurată în bătaie de aripi spre un țărm însetat de mine" Dar și aici descoperim logoreea. Și mă întreb de ce steluța? Știu că poetul G.P. este exigent. De ce nu și aici? | |
| = Părere | George Pașa [30.Jul.13 23:03] |
| Da, epitetul "insinuanți" mi se pare cam nefericit ales. În rest, tocmai ce spuneam ceva de lenea spiritului. Mă rog, mult msi clar, în acest sens, s-a exprimat Ion Barbu. | |
| = :) | Liviu-Ioan Muresan [30.Jul.13 23:09] |
| Mă bucur domnule Pașa că v-am determinat să reacționați. Mi se părea cam pustiu pe aici. Cu siguranță e vremea concediilor, dar puțină polemică (reacție) nu strică. | |
| + lectura placuta despre sine | Florina Daniela Florea [31.Jul.13 13:56] |
| uneori e un avantaj ca vin mai rar pe aici, asta-mi da bucuria de a descoperi cate un text ca pe o micuta comoara. nu am ce sa reprosez si nici nu urmaresc asta, imi place cum curge, cum coloreaza imaginea prin cuvant. simplu, ca un apus. sau ca un rasarit. de om. prima strofa te atrage in a continua lectura, aproape, fara a forta nimic prin acest gest. e calm, e firesc. apoi pestele, pestele-hrana-cea-de-toate-zilele-in-orice-forma-ar-fi-ea:) si ultima strofa, intregind calatoria in jurul insulei-eu, cu timpul masurat in batai de aripi, drumul - speranta - setea. mie una, e clar ca mi-a placut. | |
| = rămășițele unui vas | Marian Dragomir [01.Aug.13 06:21] |
| Mi se pare un txt foarte reușit, Pasa are ceva de comentat doar asta e masca lui pe Agonia :) Imi plac modul în care ai reușit sa formezi unele imagini , dar le-ai adus în raza imaginativa a lectorului. "nu mai aud inima pentru că răstignit pe nisipuri privesc puzderia de licăriri" | |
| = mulțumiri | Calin Derzelea [03.Aug.13 17:14] |
| Mulțumesc pentru comentarii, sugestii și steluțe! | |