= pot zice | pop marius [10.Sep.05 22:48] |
deschid albul nuferilor pentru pacea ce tine de cald lumanarii doar intra pe usa hai vino sa tremuri la poarta visarii... nu ma pot abtine sa nu-ti comentez poezia in versuri.sper sa simti ca ea m-a miscat, asa cum au facut-o si celelalte poezii ale tale.necomentate prea mult pana azi dar simtite la vibratia lor reala.desi nu stiu cuvinte iti las umbra lor... | |
= Marius! deschide! :) | Madalina Maroga [10.Sep.05 22:59] |
Marius, uite-mă, sunt aici, printre nuferi. mă vezi? deschide! :) chiar te rog, nu te abține, scrie atunci când simți. și eu fac la fel. faptul că îmi comentezi în versuri mă bucură și mai mult. mulțumesc! cu drag, Madim | |
= pleacă mai toate păsările spre sud | Lucia Firefly Popescu [10.Sep.05 23:24] |
"sufletul meu e un copil care plânge" mi se potriveste aici...:) "cărei zile trebuie s-aprind o lumânare" - e o intrebare pe care ne-o punem multi dintre noi din cand in cand.. E tarziu si mi-e frig.. dar.. daca nu e acasa?! :( Drag, | |
= Licurici, trec pe la ghicitoare | Madalina Maroga [10.Sep.05 23:40] |
Licurici, nu mă așteptam să te găsesc aici. o coincidență frumoasă, ne citeam în același timp. :) nu este doar o întrebare, e ceva ce trebuie să facem măcar din când în când. mulțumesc! p.s. - nu am luat în calucul varianta ta, merg la ghicitoare înainte să plec, să fiu mai sigură.;) Madim | |
= copilariile plecate spre sud | Vasile Munteanu [10.Sep.05 23:43] |
stare descrisă în acordurile unei nocturne lirice; undeva, între pereții sufletului, marele părinte a stins lumina și tu, ca un copil care plange ploile toamnei, acest anotimp în care, întotdeauna, ceva grav se întâmplă, stai cuibărită la pieptul singurătății și cauți palpâirea de dincolo de orizontul închis… bate(-l) și (î)ti (se) va deschide):). cu drag, | |
= erată | Madalina Maroga [10.Sep.05 23:46] |
m-am emoționat și... nu am luat în calcul, "calucul". :) Madim | |
= Vasile Munteanu | Madalina Maroga [10.Sep.05 23:52] |
Ted, :)) mi-ai adus zâmbetul pe buze cu fraza din final. ai dreptate, așa trebuie să fac. gata, am plecat spre sud! mulțumesc! cu drag, Madim | |
= "mi-e teamă" | Virgil Titarenco [11.Sep.05 02:34] |
există o eleganță aparte în textul acesta feminin. un fel de tandrețe de femeie îndrăgostită rău de tot. finalul mi se pare prea explicit. este însă excelentă senzația sugerată de acel "mi-e teamă" | |
= Virgil Titarenco | Madalina Maroga [11.Sep.05 09:55] |
:) stttt! să nu mai spui la nimeni. da, este un alt text din tiparul celor de dragoste. cum spunea B. Geană, într-un comentariu, un fel de ardoare în plăci.:)) mulțumesc! cu drag, Madim | |
= părere | Liviu Nanu [11.Sep.05 10:03] |
Eu cred că primele 8 versuri sînt în plus și cu metafora puțin obosită. Dar asta e doar o părere, sper să nu te abată din efortul și inspirația lirică de care ești bântuită de o vreme. | |
= Anton | Madalina Maroga [11.Sep.05 10:14] |
mulțumesc pentru părere, Anton. nu schimb nimic în poem, îl las așa. sunt bucuroasă că am reușit să scriu mai puțin... :) nu fac nici un efort pentru a scrie versuri. de la o vreme sunt băntuită de altceva... ;) cu drag, Madim | |
= Madim... | Ruxandra Moholea [11.Sep.05 17:58] |
De ce oare cuvintele cunoscute sau sintagmele folosite des dunt considerate depășite? Oare nu sunt de fiecare dată altele când le rostește chiar aceeași persoană? Nu e la fel și cu zilele? Doar pentru că încep și se termină la fel(mă refer la partea..."fizică")nu înseamnă că sunt monotone. Nu cred că există "metaforă obosită". Pentru că fiecare ascunde în spatele acesteia de fiecare dată altceva. Iar pentru tine, Madim, "sufletul-copil" sunt sigură că înseamnă altceva decât ar însemna pentru mine. Poate ar trebui să îi "deschizi" și să-l lași să plece "spre sud" o dată cu păsările! Se va întoarce. | |
= Ruxandra Moholea | Madalina Maroga [11.Sep.05 18:51] |
Ruxandra, mulțumesc pentru vizită, părerea deosebit de interesantă și pentru îndemn. da, ai dreptate, nici eu nu cred că există "metaforă obosită". prefer să nu dezvolt subiectul acesta... te mai aștept! cu drag, Madim | |
= altă părere | Liviu Nanu [11.Sep.05 19:11] |
Știi ce mă nedumirește și totodată mă amuză? Eu am comentat strict pe text, toate poeziile se presupune că vin de undeva din sufletul nostru, eu vorbeam de partea tehnică și îmi expuneam o părere. De care nu trebuie să ții seama, Mădălina, nici măcar nu ți-am sugerat în comentariu ceva, ești stăpîna propriilor cuvinte și emoții. REPET: nu am cerut să tai ceva din text. Colega noastră Ruxandra, cred că ar fi trebuit să procedeze la fel, adică să-ți analizeze poezia și mai puțin să-și îndrepte atenția către comentariul meu. Tu Mădălina ai înțeles bine, "sufletul-copil", "tăcerea sălbatică" și "gîndurile (emoțiile, iubirea, tăcerile ș.a.m.d.) ca o ploaie de toamnă" sînt expresii des întîlnite în lirica noastră, oarecum tocite (eu mi-am permis să spun "obosite", riscând să nu-și mai producă efectul decît asupra unor cititori. Trebuie să recunoști că aceste rețineri le-am avut înainte să postezi textul și nici atunci nu ți-am spus să tai ceva decît dacă ești foarte convinsă. În definitiv aici e un atelier și dacă vei mai modifica în timp ceva o vei face și în funcție de felul cum e receptată poezia supusă atenției colegilor. | |
= Liviu Nanu | Madalina Maroga [11.Sep.05 20:37] |
Anton, mulțumesc pentru această altă părere, avem multe de învățat de aici. după cum se vede, poemul nu a suferit nici o modificare până acum. am înțeles bine, ba chiar, mi-am amintit ce îmi spunea bunicul meu - ascultă-i pe toți dar din minți să nu-ți ieși. Madim | |
= zeii tineri | ioan lila [01.Oct.05 01:38] |
gândurile, ca o ploaie de toamnă au gustul sărat binecuvintata de zei, tu esti cea care plinge amiaza... te sarut pe suflet! Ioan | |
= Ioan Lila | Madalina Maroga [01.Oct.05 14:03] |
mulțumesc pentru semnele lăsate la câteva din scrierile mele... sufletul meu e un copil care plânge viața se aude tot mai departe, departe Madim | |