Comentariile membrilor:

+ bun	Vasile Mihalache [30.Jun.13 22:20]
Este unul din textele poematice elevate ale autorului, care rataceste, cu distinctie uneori, alteori frust, prin labirintul metafizic al acestei perioade creative ale sale. Consecvent unor obiceiuri de limbaj prin care de multe ori a ratat poeme importante, el reuseste acum sa fie egal cu sine, credibil si emotionant, datorita unui fior dramatic voit, dar de necontestat: "– Dar ai avut ceva, ca să pierzi? – murmura vocea din off. – Offule, sigur că am avut și am încă.– Sufletu' M-aș fi bucurat să ai și tu așa ceva.". "Suflă tu, mai bine, în cornul ăla de lună, până curg pe pământ sunete albe și reci!" – Sufletul, offule, sufletul e o mare căutare. – Da, la mare căutare." "Muzica încetase. Poarta s-a deschis și așa a rămas."
=  "În vremea asta, vocea din off nu se mai auzea"	George Pașa [01.Jul.13 19:49]
Vasile, mă bucur că ai văzut aici un poem cu tentă dramatică. Cam așa aș dori să fie toate poemele din seria acesta cu Ben Cioglu, la care e posibil să mai lucrez vreo câțiva ani.
=  Erată	George Pașa [01.Jul.13 20:00]
"serie la care e posibil..."
+ binomul cu exponent imaginar	Ioan-Mircea Popovici [01.Jul.13 20:42]
Știu ca Ben Cioglu își cam face de cap. Mă bucur că de data acesta te-a apropiat de "vocea din off". Ma bucur că Vasile a dat tonul la interpretare. Eu și Ponna suntem pe urmele voastre. “și-o muzică, nu tocmai nouă, se-auzea din perdeaua de rouă” “se trezi vorbind cu umbra din vis” lasă-l pe El să grădinărească și are să-ți fie bine ție și aproapelui tău străinul care-ți vrea binele până la vrăjmașul tău toți sunt aproapele “vocea din off nu se mai auzea,” binomul cu exponent imaginar îți pune la dispoziție scena care acum este-n grija celor 7 porumbei albaștri Pe harta Tympului, pe borna de azi, a căzut altă stea. De la ymp:resia de țărm până la impresia de răsărit, la intersecție, cornul de lună-n corzile hilbertiene ale lui Diez.
=  "Nu sunt pregătit să mă-ntorc"	George Pașa [02.Jul.13 15:17]
Se vede că ai fost pe urmele noastre, că ai găsit așa ușor "perdeaua de rouă", printre maci și albăstrele și floarea soarelui. La început, am crezut că Ben Cioglu s-a trezit vorbind singur (știind că prea puțini îl aud), dar, mai apoi, mi-am dat seama că nu era chiar așa. Cei șapte voiajori albaștri cred că pregătesc drumul pentru sihaștri. Printre ei, va fi și Ben Cioglu. Numai în meditație va avea să se regăsească, după ce, vorba ta, atâta și-a făcut de cap.