Comentariile membrilor:

=  Poezie	Liviu-Ioan Muresan [14.Apr.13 20:49]
adolescentină, fără valoare, dar se simte valoarea poetei spre devenire. Nu se mai poate scrie în acest limbaj. A fost epuizat în secolul 19.
=  Multumesc Liviu-Ioan Muresan!	emilia udrea [15.Apr.13 20:44]
Ati numit scrierea mea "poezie", ce ideal maret un om mai poate avea? "Adolescentina"? Insemneaza ca mi-am pastrat tineretea simturilor chiar si la inaintata mea varsta de mijloc, o varsta care, mai nou, e cotata ca tinerete. "Fara valoare"! Toata valoarea sta in imensa bucurie de a scrie si a impartasi cu iubitorii de vers clasic, dar si de a transmite sentimente cu adevarat traite, ceea ce este o raritae pentru timpurile mecanizate pe care le strabatem. Daca "simtiti valoarea poetei" este pentru ca in ultimii doi ani am avut alaturi autori adevarati care mi-au aratat calea. "Spre devenire" este telul oricarui om, in orice timp si in orice loc. Nici nu stiti cat ma bucura asemanarea cu scierile secolului XIX! De ce clasic? Asa tasneste din trairile mele, asa simt, asa sunt bucurie si iubire, eu nu le chem, am dorit de mii de ori sa nu mai scriu, dar iata, nu le pot opri. Cum poti "deveni" sarind etape? Chiar de-mi spuneati ca sunt in epoca de piatra, ce e cu asta? Daca ma aflu in secol XIX insemneaza ca sunt aproape, mai am putin, ritmul devenirii nu il pot stabili eu, nu doresc accederea la secole moderne cata vreme asa simt, asa traiesc in interiorul moleculelor mele. Citesc poezie moderna, cu mare placere, am scrieri fara rima, le consider ganduri, nu e momentul meu sa trec in alt limbaj, nu exista telecomanda pentru simturi sau nu ma las eu telecomandata, sunt spirit liber.
=  am citit si eu	Tănase Carmen [16.Apr.13 20:19]
atat textul cat si comm-urile aferente si va pot spune ca "autori adevarati care mi-au aratat calea" nu au facut altceva decat sa va mangaie pe crestet si sa va gadile in talpa,altminteri nu-mi dau seama ce cale v-au aratat.Aici suntem intr-un atelier de creatie,deci ar trebui sa ne ajutam(ceea ce a incercat si L.I.M.) Textul in substanta lui propriu-zisa aduce o adiere de sentimentalism siropos:"sub clar de lună legănându-se duios"(poezii f. prizate in sec.19).Eu zic sa incercati si un text care sa nu abuzeze de metafore,cu o stilizare usoara tocmai pentru ca va considerati un "spirit liber". Multa inspiratie!
=  Multumesc Tănase Carmen!	emilia udrea [17.Apr.13 15:20]
Ajutati-ma! Ajutati-ma! Poate imi construiesc o rochie de matase din canepa! Mi-ar fi placut sa stiu daca ati citit si alte scrieri ale mele, nu doar textul de aici si comentariile, poate ca nu e relevant un singur text. Nu va faceti griji, orice sfat pe care l-am primit vreodata in acest mediu, l-am arhivat si, daca nu am tinut seama pana acum, voi tine, cu siguranta, cand voi decide ca vreau sa scriu. Acum exprim trairi pe o margine de clipa furata si nu stiu alt mod de a ma exprima in afara de cel al sufletului. Imi place la atelier, nu ma deranjeaza sfaturile, dar mai mult le doresc pe acelea legate de prozodie, caci sunt prea indragostita de versul clasic. Cum se desfasoara cam totate in tarisoara noastra draga, pana si in acest domeniu atat de sensibil al poeziei incercam sa comandam schimbarea acolo unde nu se poate. Am spus limpede ca nu pot sari peste secole, incet, foarte incet am trecut de la cioplitul in piatra catre abundenta de metafore, pentru mine reprezinta istoricul de care ma voi bucura cand voi ajunge la maturitatea scrisului, daca se va implini. Invatamantul romanesc face acelasi lucru cu pruncii sai: nu dezvolta abilitatile native ale elevului, le inabusa croind alte si alte cai ce duc la pierderea lui atunci cand calitatile native nu sunt aceleasi ca cerintele scolii. Asa se intampla mai departe in viata: majoritatea conducatorilor de societati nu stiu sa beneficieze de calitatile oamenilor pentru ca munca sa fie eficienta, se cere mereu altceva si, precum in comunism, se trimite agricultorul sa faca devina pescar, apicultorul sa lucreze in mina, inginerul sa predea la scoala, arhitectul sa fie medic, tobosarul sa cante la nai, violoncelistul sa cante la pian, pictorul sa zideasca... Societatea cea mai eficienta din lume isi educa vlastarele sa poata avea cei mai buni profesionisti cultivandu-le talentele native. Asa cu cei ce scriu, de ce sa scriu vers alb daca nu pot fi cel mai bun in domeniu? Acum vreau sa fiu bun pana la foarte bun in vers clasic! Cititorii inca mai iubesc acest gen. Spiritul liber in asta consta: sa scriu ce simt, cum simt, daca mi se impune in domeniul compozitional devine screamat, nu se mai numeste creatie. Eu va astept oricand cu pareri si daca imi expun vederile nu inseamna ca nu accept comunicarea, asa cum v-ati exprimat aici pentru ca eu am lasat liber la comunicare, asa am si eu drept de apel, cu riscul de a fi rastalmacita fiecare silaba rostita, dar si tacerea se rastalmaceste la urma urmei si nu totdeauna corect!
=  p.s.	emilia udrea [17.Apr.13 15:20]
nu sunt genul care se arunca in aplauze, dimpotriva! siropurile sunt bune dupa o masa grea de torturi in care se batjocoreste limba romana si bunul simt cu scrieri greu de citit!
=  E.U.	Tănase Carmen [17.Apr.13 22:54]
K sa nu pierd timpul in cuvinte tepene si la limita indescifrabilului tot ce pot sa va spun este ca un text(poezie,proza,eseu e.t.c.)trebuie sa aiba continut care sa transmita si coarda sufletului sa vibreze.Cu cat vibratia este mai intensa,cu atat premisa scrisului este mai bine asigurata.Eu am zis sa incercati(ca sugestie) nicidecum nu v-am comandat si nu am pomenit nimic de vers alb.Nu era nevoie sa specificati treaba cu aplauzele,mi-am dat seama dupa patosul utecist:"Ati numit scrierea mea "poezie", ce ideal maret un om mai poate avea?",ca tot ati amintit de comunism(scuzati-ma, adik tot un fel de fudulie tampa).Pana la urma aveti dreptate pentru ca toata zbaterea asta cu scrisul tine de lumea valorilor asa cum si-o defineste fiecare.In felul acesta(vb texte) ceea ce veti castiga in cantitate veti pierde in nuanta, dar asta veti vedea in timp (sau poate nu).
=  siropuri si ceaiuri	emilia udrea [18.Apr.13 20:23]
Nu ati prins ironiile strecurate... versul utecist face parte dintr-o scriere personala de pe vremea liceului si se referea la sarut, un sarut! Nu stiu cum e cu fudulia dar cantitatea de sirop adusa pe Agonia timp de o luna, a fost scrisa in ultimile sase luni, in medie cam o poezica la trei zile, comparand cu extrema, trei poezii pe zi, la poetii care se respecta, cred ca nu suferim prea mult. "trebuie sa aiba continut care sa transmita si coarda sufletului sa vibreze.Cu cat vibratia este mai intensa,cu atat premisa scrisului este mai bine asigurata." retin acest sfat ca pe cel mai bun, exprimat finalmente pe intelesul meu, pentru care mi-ati castigat respectul si poate voi deveni cititorul dumneavoastra, si va multumesc pentru rabdare si atentie! As fi vrut sa intelegeti ca am nevoie de aceasta gimnastica pentru a-mi mentine antrenamentul in ideea ca vreodata voi avea timp sa scriu, pana atunci raman la siropurile mele preferate din fructe de padure, uneori ceaiuri de menta, alteori de tei.