| + ... | Ioana Geacăr [09.Apr.13 15:28] |
| O poezie sărbătoare, cu incantatii magice, străvechi ("câte stele pe cer, câtă frunză și iarbă, câte picături de apă "), si jocuri fine din spațiul inocenței, candorii ("De unde vin zâmbetele"). O poezie toata zâmbet si, totuși, lasă in final să se strecoare tristețea neoglindirii, neimpartășirii... Un joc al cochetăriei grațioase care nu ajunge la destinatar, nu reușește să spargă zidul conveniențelor...:" și totuși lipsește unul pe fața ta." | |
| + . | ștefan ciobanu [09.Apr.13 16:10] |
| pot veni zambetele din stomac dar din cavitatea bucala, nu. zambetele vin pe cavitatea bucala. pe cele patru picioarus, fara ale sale. /ale sale/ e in plus cum sa umplu gura cu zambete, parca e vorba ca zambetele sa vina din gura (desigur e o varianta propusa) nu inteleg de ce Duminica, de ce e specificata? imi dau raspunsuri biblice, dar nu ma satisfac. in rest este o poezie cu mesaj, bine condusa. cu o filosofie chiar ce sprijina poemul din spate. imi plac constructia si ducerea ce denota un poem trait, simtit, poate chiar un poem care s-a plimbat prin constiinta autorului pana sa se intareasca asa. | |
| = Ioana, Ștefan, foarte mulțumesc | Irina Nechit [09.Apr.13 22:35] |
| E o mare bucurie să primesc un dar de la tine, Ioana. Mulțumesc mult de tot. Ștefan, o să mă gândesc la ce poate însemna cavitatea bucală. Onorată de steluța ta, ne mai citim, Irina | |