| = bun venit | Ottilia Ardeleanu [06.Apr.13 13:15] |
| pe site, domnule Gagniuc, este nevoie acută de râsete pe aici. și prin viață! | |
| = Bine ați venit! | Liviu-Ioan Muresan [06.Apr.13 13:19] |
| Mă bucură decizia dumneavoastră de a posta aici. E un mare cîștig pentru noi. | |
| = Cea mai mare surpriză! | Dan Norea [06.Apr.13 13:48] |
| Noni, eram de față când ți-ai făcut cont pe agonia dar, sincer, nu credeam că vei posta texte. Mă bucur că mi-ai depășit așteptările. Bine ai venit, dar nu spera prea multe, pentru început. Ești militar de carieră și știi foarte bine diferența între grade. În acest moment ești un răcan proaspăt încorporat. Dar peste două-trei sute de ani... Cu răbdarea treci marea... Mai ales tu, care ești amiral de felul tău. Amiralul umorului românesc! | |
| = Agonicii sunt oameni săritori! | Gârda Petru Ioan [06.Apr.13 14:24] |
| ...rog pe cei care au xeroxuri, imprimante, să mi-o tragă! (Ananie Gagniuc) Pe aicea, Noni dragă, Săritori cum sunt la greu, Toți sunt gata să ți-o tragă! Ți-o voi trage astăzi eu… Bun venit! Sper să ne bucurăm (și) împreună! | |
| = Din partea lui GIP, nicio nădejde! | Prundoiu Dan [06.Apr.13 15:08] |
| Pe aicea, Noni dragă, Săritori cum sunt la greu, Toți sunt gata să ți-o tragă! Ți-o voi trage astăzi eu… GIP Săritor o viață-ntreagă, S-a produs un mic efect: El dorește să ți-o tragă Însă-i "scannerul" defect! Dan-T | |
| = Fără scăpare | David Valentin [06.Apr.13 17:52] |
| Săritor o viață-ntreagă, S-a produs un mic efect: El dorește să ți-o tragă Însă-i "scannerul" defect! Dan-T Dacă scanneru-i ghiduș Cum de tir n-are habar, Ți-o va trage, cred, în tuș, Ori ți-o trage la cântar. D.V. | |
| = De-ale imprimantei - incompatibilitate? | Gârda Petru Ioan [06.Apr.13 15:56] |
| Avui chiar astăși o surpriză, Cum spune Dan-T, șmecherul, Că n-am putut s-o bag în priză: E mult prea mare ștecherul. | |
| = Bună replica lui GIP... dar c-o mica paranteză! | Prundoiu Dan [06.Apr.13 16:11] |
| Avui chiar astăzi o surpriză, Cum spune Dan-T, șmecherul, Că n-am putut s-o bag în priză: E mult prea (moale) ștecherul. GIP După ce te-ai ars, matale Geaba sufli în iaurt: Ori ți-e ștecherul prea "moale" Ori ți-e cablul... mult prea scurt! Dan-T | |
| = Adevărul e că am probleme | Gârda Petru Ioan [06.Apr.13 16:23] |
| Soața mea e cam haină (Mai obțin curent prin furt) Și m-am dus la o vecină, Dar acolo face scurt. | |
| = Tuturor... | Ananie Gagniuc [06.Apr.13 17:47] |
| Mulțumesc celor care mă citesc! Mă-ncântă să vă fiu, la ce scriu, izvor...de umor! | |
| = Suntem la curent... | Prundoiu Dan [06.Apr.13 17:02] |
| Soața mea e cam haină (Mai obțin curent prin furt) Și m-am dus la o vecină, Dar acolo face scurt. GIP Tot cu gândul la hoție, Afli, pe la ora cinei, Că i-ar trebui vecinei Ce ți-ar trebui și ție. Dan-T | |
| = cum l-am cunoscut pe amiral | Laurențiu Orășanu [06.Apr.13 18:28] |
| Îl cunosc foarte bine pe amiralul Ananie Gagniuc. Cu el am făcut de două ori ocolul lumii. Când am plecat din portul Constanța, ne-a strâns pe punte pe noi, civilii, și ne-a instruit: - În caz de scufundare, nu vă îmbulziți la bărcile de salvare. Statisticile arată că șansa de a vă răsturna cu ele e mult mai mare decât șansa de a vă rătăciți de colacul de salvare. Asta e una. A doua: nu vă amestecați în treburile corpului ofițeresc. Nu vă încurcați nici cu corpul de balet. Făceți-vă că nu observați când corpul ofițeresc face corp comun cu corpul de balet. Scopul călătoriei noastre este să dovedim, încă o dată, că Pământul e rotund. În subsidiar – pentru cine nu cunoaște cuvântul, fuga la Biblioteca vasului – ne propunem să perfecționăm echipajul și să punem la punct un spectacol de revistă. Regia îmi aparține. Pe voi, civilii, v-am luat ca spectatori. Întrebări? Bine că nu sunt. Următoarea oprire: când se termină rezerva de whisky. Atunci ne-am oprit. Până atunci ni s-a terminat rezerva de apă potabilă, rezerva de tutun și multe alte rezerve cu care plecasem la drum. Până atunci am verificat, pe rând, că Amazonul, Rio Negro și Parana nu au nici o legătură cu Pacificul și că sunt fluvii, așa cum sunt trecute, de sute de ani, pe hărți. Până atunci am dibuit după strâmtoarea Magellan într-o veselie, asta pentru că amiralul și corpul de balet lucrau la o scenă de ansamblu, în care un vapor de mucava se scufunda în timp ce echipajul, alcătuit numai și numai din balerine, cânta și se legăna pe melodia din Titanic. Ajunși, cu chiu cu vai, în Pacific, amiralul ne-a strâns pe punte și ne-a declarat: Îl vom pacifica. Vom distruge tot arsenalul atomic de prin atoluri. Așa a și făcut. Un amiral care se ține de cuvânt, acesta e Ananie Gagniuc. Toate bombele nucleare confiscate le-am luat la remorcă. Sarcina asta suplimentară ne-a încetinit, semnificativ, înaintarea. Spectacolul de revistă bătea și el pasul pe loc. Idei, vreau idei, striga amiralul. Era cel mai bun semn că rezerva de whisky se epuizase. Se epuizase ea, se epuizase și inspirația. Degeaba încercau fetele să i-o pună la loc. Amiralul a ordonat oprirea. Eram în mijlocul oceanului. Niciun Non-Stop nu era deschis, nici o factorie, nimic. Oceanul era liniștit și, cum am spus, pacificat. Bombele nucleare pluteau și ele, liniștite, lângă vasul nostru. Dumnezeu a adus lângă noi doi barcagii. Că, de ce am parcat acolo? ne-au somat ei cu vâslele. Amiralul, înțelept, n-a pus tunurile pe ei. N-a aprins fitilul bombelor nucleare. Nu le-a trimis nici apă de foc, că nu mai avea. - Domnilor, le-a spus el, că-i văzuse că poartă pălării de paie, vrem whisky și motorină. Plătim cinstit, în mărgele. - Ba ne dați rezervoarele alea pe care le aveți la remorcă. Bun scenarist, amiralul! A acceptat: ce era să facă el cu cele douăzeci de bombe nucleare? Oceanul era deja pacificat. Era să le ducă până la Constanța? Ãia doi au fluierat scurt și imediat a apărut un tanc petrolier. Avea un pavilion cu semilună și nu știu mai ce, dar petrolul și whisky-ul n-au miros. Ne-am umplut un compartiment cu motorină și alte 15 compartimente cu whisky. Odată cu combustibilul luat la bord, revenise și inspirația amiralului. Le-a cerut domnilor acelora și două doamne băștinașe. În mintea sa se conturase scena debarcării lui Columb, când fete îmbrăcate tot atât de sumar ca și balerinele noastre, îl întâmpină pe el, Amiralul Oceanelor, cu pâine, sare și nuci tari de cocos, ținute strâns la piept. Domnii aceia au plecat cu bombele. Nu știu ce aveau de gând să facă cu ele, dar se vede treaba că au vrut să vadă că nu i-am înșelat. Nu-l cunoșteau pe amiral! Un amiral nu înșeală niciodată. Nici nu pusesem cap compas Indonezia, că am simțit o undă uriașă zguduind vaporul și o ciupercă alburie ridicându-se deasupra oceanului. Oceanul Pacific, n-ați uitat. Rezerva de whisky ne-a prins bine. La fel și cea de motorină. Ocupat cu ultimele retușuri la spectacolul de revistă, amiralul a ratat intrarea în Marea Neagră. Atunci m-am convins că un adevărat mairal nu dă niciodată înapoi. A continuat spre Suez, a trecut din nou în Oceanul Indian și apoi, din nou în Pacific. Polinezienele se integraseră deja în corpul de balet. Corpul ofițeresc nu dădea semne de revoltă: rezerva de whisky părea inepuizabilă. Astfel am mai făcu un tur în jurul lumii. Când am intrat, în sfârșit, în Constanța, spectacolul de revistă era gata pentru Teatrul Fantasy. De aceea spuneam, la început, că, pe vasul condus de amiralul Gagniuc, am făcut de două ori ocolul lumii. Calimero P.S. Bun venit! | |
| = Definitoriu... | Rodean Stefan-Cornel [07.Apr.13 16:17] |
| Deși în ultima vreme am avut o activitate ceva mai redusă pe site, față de entuziasmul (poate puțin exagerat) manifestat în primii ani de agonist, nu pot să trec ușor peste acest eveniment remarcabil. Bine ai venit, Noni! Textul de mai sus mi se pare definitoriu pentru semnătura "Ananie Gagniuc", adică: scurt, dar "îndesat" bine cu poante; haz de necaz și autoironie de cea mai bună calitate; umor bazat pe "întorsături" specifice ("acest sat...n-o să-și schimbe numele", "cursurile... Bistriței"), pe ingenioase jocuri de cuvinte (cariera militară umbrită de strălucirea literară, singura ieșire - ieșirea la pensie), pe răstălmăcirea unor zicale și proverbe populare (pățania finalizată cu celebrul "...când o zbura porcul") ș.a.m.d. Am totuși și o critică, dar nu la autobiografia "într-o veselie" postată mai sus, ci la autobiografia serioasă, aceea care apare jos, când cineva dorește să vadă cine este autorul. Este vorba de calitatea de "fost ofițer" declarată în datele biografice, ceea ce este o eroare. Vă asigur, dragi utilizatori, că Ananie Gagniuc nu este "fost ofițer", ci "ofițer", cu precizarea că, în evidențele militare apare în dreptul gradului său specificația "în rezervă". Bineînțeles, dacă nu cumva, în afara condamnării la pensionare (de care vorbește el) și a condamnării la glorie eternă (de care vorbește toată lumea), nu a mai avut vreo condamnare prin care s-a hotărât și retragerea gradelor militare... Așteptăm și alte texte! Numai bine tuturor! Cornel | |