| + da | Manuela Macelaru [03.Mar.13 06:12] |
| Probabil că un lucru părbușit duce în el însuși, prin extensie poate fi vorba și de om. Poemul e delicat și dificil, am remarcat niște comparații sugerate fin fără a le reda explicit, ceea ce face ca poemul să devină alunecos, într-un fel am avut senzația că nu-l prind, finalul a reușit să mai ia ceața. Revin la final și spun că mi-a plăcut cel mai mult, epava/ rugina/ oamenii duși/într-un fel morți pot oricând reînvia cu recuperarea acelor găuri din carenă/ pansamente/ iubiri. | |
| = ... | Marta Cremeny [04.Mar.13 21:31] |
| mulțumesc, manuela (carmen). pentru că ai scris și pentru steluță. | |