= Valeriu | Gabriel Nicolae Mihăilă [21.Feb.13 06:43] |
Întotdeauna mi-a plăcut să cred că așa ar trebui să arate apropierea celor două persoane din același întreg, poemul acesta are urmă de idealism incurabil, de care din fericire încă sufăr. Pe alocuri introduci în opoziție cu pilonii crezului tău direcția pe care tinde să o capete sensul iubirii în aceste zile, asta delimitează și mai bine ceea ce ai vrut să scoți în evidența. Mi-a plăcut. | |
+ da | Manuela Macelaru [21.Feb.13 04:50] |
bună, sunt eu / încântată, sunt ea deși nu ne-am despărțit nicio zi de la zidirea lumii încoace Bună, sunt tot eu / încântată, interesant poemul, l-am citit cu plăcere, atrage meditația, ideea în sine este foarte frumos exprimată. Poemul începe promițător cu femeia care simte și raiul și iadul atunci când iubește, pe măsura citirii poemul din mugurele incipient se face un fruct foarte bine copt. Am două observații: Versul acesta: nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne, mi-a plăcut în mod deosebit, nu știu dacă fac bine să-l citez, nu înseamnă ca fac discriminare. La versul: unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație, aș scoate pestrițul. Mai mult ca sigur e chestiune de gust, dar pestrițul ăsta mă izbește neplăcut. Așadar mă pot bănuie în orice om de spe stradă, oarecum o universalitate, iubirea ca un material steril aplicabil tuturor cu efect sigur :) | |
= dintr-o dilemă de acord | Ioan-Mircea Popovici [21.Feb.13 05:29] |
pentru Manuela dintr-o dilemă de acord "nouă ne este de ajuns tăcerile" | |
= sssfftt...! | Valeriu D.G. Barbu [21.Feb.13 09:23] |
mulțumesc Gabriel pentru că Universul real este mai frumos cu... incurabili Manuela, Ioan-Mircea, nu am scuze pentru ,,e multe'' nici dacă a fost conceput textul inițial în italiană, este o gravă neatenție, lumina pusă desigur este pentru ,,fruct'' și nu pentru incoerențe pestrițul zgârâie, ai dreptate, corectând acum aș stinge ...lampa suze tuturor celor care iubesc gramatica și poezia nepripită | |
= semn | Cezar C. Viziniuck [21.Feb.13 12:40] |
O frumoasă meditație asupra existenței, a omului și a vieții, deși nici moartea nu pare a fi marginalizată. | |
+ quo vadis? | Nache Mamier Angela [21.Feb.13 11:44] |
un poem cu un început frumos care priveste cuplul la microscop,încearca cu detasare sa îi descifreze punctele de "suspensie" unul de celalalt: "femeia nu mă întreabă dacă o iubesc vede, simte, trăiește infernul, raiul deopotrivă noi nu suntem noi, nici jumătăți complementare cumva suntem fiecare în pantofii lui potriviți" o exprimare moderna,decomplexata,cuplul pare liber dar în acelasi timp sudat într-o ecuatie care schimba imaginea unui cuplu traditional,banal: "trăim unul în celălalt, comod oarecum, dar nu în trupurile mustind de vicii, de angoase, neputințe, febre... ci în căușul timpului numit deseori și ...clipă nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli, decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am și invers cei care se apropie, cu teamă și neînțeles, de peștera noastră decomandată, confort sporit o zbughesc iute pe unde apucă: ne zic nouă, între ei, nebuni și o vreme nici nu ne mai salută" nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne( CORECTATI noua ne sunt de ajuns tacerile..!!!) urmeaza o logoree care nu serveste ideii... "de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa" dragostea le tine de foame si sete într-o societate consumerista: nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care dansăm, dansăm, nouă nu ne e rușine, plictis, lehamite, orgoliu, nu ne facem reproșuri când unul sau celălalt a înghețat cumva ex-istam,in-sistam..;sunt prea fortate si nu trimit decât la un joc de litere nu de idei... dar poezia are prospetimi si interogatii noi,are un curaj care merita încurajat si subliniat.. | |
= încotro? | Valeriu D.G. Barbu [21.Feb.13 12:12] |
Angela, microscopul văd e pe text și are și bec... mulțumesc nu apăr jocul literelor, nu justific, zic doar că ex-sist/in-ist vrea să arate cum ex-sistăm exteriorizați, fugind din/de noi... greu re-găsindu-ne - poetic vorbind ai dreptate vorbăria în plus este o pacoste de care nu scap, chiar și când tac... încotro-ul (quo vadis-ul) ar trebui căutat înăuntrul fiecăruia, poate | |
= OffTopic ! | Valeriu D.G. Barbu [21.Feb.13 12:18] |
offTopic rog, cu scuzele necesare, să mă ajute un editor dacă se poate, să corecteze năzbâtia agramată din text, acel ,,nouă ne este (sunt) de ajuns tăcerile'' dacă o fac eu rămâne textul pe întuneric, nu? mulțumesc și... poate voi reuși să fiu mai atent când postez! | |
= .. | Leonard Ancuta [21.Feb.13 12:30] |
eu as taia cam jumatate din poem, sa pastrez ce e bun, sa scap de surplusuri si sa pastrez din tensiune. asa iti vine sa-l lasi balta dupa primele 10 versuri. plus ca e cam neglijent redactat, are si un ditamai dezacordul - nouă ne este de ajuns tăcerile vii - ma intreb oare cele doua persoane care au acordat stelute n-au simtit asta? noi vom fi cândva doar cărbuni altui foc, altor facuri - asta e o imagine foarte reusita - carbunii altui foc - dar facurile ce sunt? daca era vb de alte focuri, repetitia strica, merita eliminata. gaselnita asta cu noi nu ex-istăm ci mai degrabă ...in-istăm - am mai citit-o si pe la altii, mie personal min se pare copilaroasa. chestiile ca astea nu ne interesăm unul ce face celălalt, nu alăptăm frici, bănuieli, decepțiile îi caută doar pe cei lași și pe cei care se mint singuri noi nu ne facem complimente, zaharicale, daruri tot ce avem este celălalt, deci ce aș avea eventual să-i dau este... ea, atâta am și invers nouă ne este de ajuns tăcerile vii ce se cuibăresc între perne de ajuns întrecerea viselor de a șterge tot universul și a pune un altul în loc unul fără zgomotul și fără pestrițul fățărniciei șlefuită cu abnegație un univers în care să mai fie minim un eu și un ea... nebuni așa nouă nu ne trebuie bani, lucruri, mâncare, haine mai ales între noi ce-am avea de vândut?... iar lucrurile prea ocupă spațiul în care dansăm, dansăm, noi nu vom îmbătrâni ca alții, nici nu vom muri de funeralii cu fast hilar nici nu vom râde de morți și nici de moarte vreodată si poate si altele le-aș șterge fara sa-mi para rau. | |
= Leonard și justa lui secure... | Valeriu D.G. Barbu [21.Feb.13 12:36] |
din comentarii rezultă că au văzut toți gafa cu ,,e multe'' da, voi relua mesajul din text și-l voi așterne în alte cuvinte, mai puține, esențiale mulțumiri | |
= acordul | Nache Mamier Angela [21.Feb.13 12:38] |
eu am atras atentia la acordul gramatical,dar fiindca autorul e in italia,e un accident care poate fi justificat(deci unii se grabesc sa ne critice cu ochii "cam" închisi(de ce oare?) deci L.A. se grabeste sa ne incrimineze fara rost ca de obicei sa îi fie de bine... în rest avem aceleasi sugestii,nu vad o mare diferenta... doar ca au am pus "in evidenta" partile care promit o schimbare de mentalitate, de tematica | |
= V. | Eugenia Reiter [21.Feb.13 12:42] |
poți corecta singur. "textul pe întuneric"? adică? intri pe "poți edita/corecta acest text (în josul paginii), corectezi și dai "trimite". simplu:) | |
= nicio scuză... | Valeriu D.G. Barbu [21.Feb.13 12:45] |
Angela, cum spuneam, nicio scuză nu mă spală de lipsa de atenție, știu că este extrem de necesară gramatica, la varianta italiană gafa nu există la versul cu pricina... Leonard așa este el, exigent, și nu-i rău uite, corectez | |
= Cezar... | Valeriu D.G. Barbu [21.Feb.13 13:00] |
mulțam fain, așa este, pentru că nici ea nu ne marginalizează, meditează profund asupra existenței noastre, iar alte(dese)ori nu, pur și simplu acționează mesajul textului l-ai încadrat perfect, măcar de-am ajunge să nu fie luat drept nebun cel ce iese din obișnuitul pseudo-iubirilor și trăiește iubirea cu toată ființa lui | |