| = crezi că-i puțin lucru | Ioan-Mircea Popovici [18.Jan.13 07:48] |
| să vezi și tu de unde-ți vine tristețea dintr-o mare eroare crezi că-i puțin lucru să fii "...o carte tactilă pentru un bărbat orb"? | |
| + Renii poeziei | Nache Mamier Angela [18.Jan.13 14:06] |
| « Prin corpul meu trec turme de reni Vietăți specifice organismului meu polar » De ce nu « orgasmului meu polar » ? frumos spus : « Lângă mine sunt oameni cu care împart Ziarul, covrigul, câteva degete, la capătul peronului Nu mai e loc de realitate, e un vis bolnav » drama creatiei,goana dupa cuvinte - catharsis « Ciorile se rotesc deasupra cuvintelor, se rotesc Caută nuci, nu am nuci, am doar amintirea cu tine Pe care o sparg, zbang, aici pe foaia asta, mi-e foame Miezul cărnos, zemos, îmi curge pe gât ca un balsam protector » Nu dau mită pentru nicio amintire, mintea mea nu mi-a cerut nimic » Un altruism sufletesc,o daruire de sine naturala,creatia intra în trup, dar e « daruita » semenilor ;scrisul e trait ca un balsam ,un drog... « Cuvintele sunt berze, fac cuiburi pe case, cresc pui, ies de pe gât Așa cum ies poveștile vâscoase, se lipesc de mine și trăiesc cu ele Pe ascuns ca și cum aș avea o boală molipsitoare Pot lua forme de îngeri minusculi, buni de puși la gât în loc de talismane Dacă pun unul în palma se face o scobitură de unde pot bea apă » Finalul mi se pare mai putin « zvâcnit »… | |
| = re | Manuela Macelaru [20.Jan.13 05:56] |
| ioan-mircea, comentariul-întrebare nu prea l-am înțeles. care e eroarea, am crezut ca e pleonasm, nu știu care-i tristețea... mulțumesc pentru semn. angela, da, ar fi o idee la organismul polar, însă nu mi-o însușesc. am să revăd finalul, ușor construit, recunosc, se observă probabil. mulțumesc pentru stea. | |