| + rănile vechi si noi... | Nache Mamier Angela [09.Dec.12 15:31] |
| un text plin de "simtiri" ales si diverse...o introspectie fulguranta în memoria aburinda a vietii personale ,însiruire de aluzii general-umane în care ne regasim poetul realizeaeza intersectii sensibile într-un timp universal,o schema a fericirii la maximumul ei ca intensitate arhetipul Mamei ,Tatalui(si-al fiului duh...)sunt complexe ,sub "ameteala binefacatoare " ale unui autor5cam) vorbaret... "și se rostogolea grea ca un bolovan în gît. și atunci am știut că mi-a sosit timpul, am știut că nu mai e mult. m-am pregătit ca o mamă, am cumpărat scutece albe de hîrtie am cumpărat sticluțe cu lapte albastru și rezerve, am luat hăinuțe din cele mai calde mîngîieri. și cînd cerul nu s-a mai mișcat, cînd păsările nu s-au mai mișcat, cînd coroanele verzi ale copacilor nu s-au mai clintit, cînd rănile vechi ale copilăriei s-au vindecat cînd uitătura galeșă a mamei a ajuns o mică încruntare și cenușa..." un poem care "m-a hranit" cu trimiteri la esential,cu un învelis de realism magic ultimele doua rânduri nu mi se par suficiente ca realizare,as fi asteptat "une chute " mai fortissimo("plânsul întregii omenirii da în patetic simplist... ) un poem foarte interesant... | |