| = O crizantemă în diferite ipostaze | nicolae tomescu [25.Nov.12 10:31] |
| cele două planuri din fiecare minipoem induc în mintea cititorului (după opinia mea)tristețe: - Condiția (posibilă)a actualei mirese în casa viitorilor socrii -ultima crizantemă și cântecul de înmormântare - albul crizantemei și alte tonuri apropiate de alb ale crucilor și brumei. 3 haiku-uri care,zic și cred, vor rezista timpului. | |
| = îmi place Bach | Cristina Rusu [25.Nov.12 14:27] |
| ai poeme bune și ai avut inspirație bună la ele. în ordine 2,1,3 așa le iau. al doilea poem chiar mi-a plăcut. crizantemă, dansul fulgilor și Bach. nu e rău deloc. ai potrivirea perfectă. mulți se pot gîndi la o crizantemă albă în acest context, dar crizanteleme au culori diferite. ar merge aici o crizantemă grena în această atmosferă. este un haiku cu muzicalitate. fulgii dansează și muzica lui Bach peste toată această atmosferă. este un haiku frumos, da. acest haiku are frumusețe la maxim. primul poem este trist, dar faptul că ai așezat crizantema în context aduce o anumită dulceață aestui poem. crizantema îndulcește aici tristețea. chiar dacă se află sub masă e o floare care iese în evidență. era cît pe ce să dai în senryu la acest al doilea poem, și asta pentru că ai ales să folosești masa socrilor mari în context. puteai să folosești simplu substantivul masă și atît. mai găseai tu ceva să se potrivească acolo. puneai un adjectiv lîngă substantivul masă și tot ar fi ieșit. mie îmi place dulceața florii, cum ai reușit tu să îndulcești poemul. al treilea poem are și aici ceva deosebit. în toată atmosfera aceea de cimitir tu ai ales crizantema. aici merge albă. ca să dea o tentă pură locului. mie îmi plac acele virgule. nu găsesc o descriere, deși la prima vedere așa pare. primul vers arată de fapt tonurile din poem. bruma care acoperă totul și crizantemele duc spre tonurile de alb. un cîcotaș ar spune că ai exemplificat prea mult, dar eu cred că este un haiku bun. el întărește albul și puritatea în această tristețe. e ca și cum ceva ar deschide ca ton acel loc ca să arate mai deschis ca și culoare. rămîn la poemul cu Bach. alăturarea fulgilor cu muzica este excelentă. și peste toate acestea și crizantema. brava Dane. fă și tu un echilibru între senryu, epigramă și haiku. pe acesta din urmă îl lași la coadă. scrie d-le. scrie haiku căci acesta este singurul diferit. epigrama si senryul sînt pe același ton, dar poemul haiku e altceva. am trecut pe la tine să te salut. dai și tu o crizantemă? bia | |
| = Re: Nicolae Tomescu, Cristina Rusu | Dan Norea [25.Nov.12 16:13] |
| Nicolae, asta a fost și intenția mea, să sugerez tristețea. Dar Bia are dreptate, al doilea, cel cu Bach, este de departe cel mai reușit. În primul haiku, tristețea este nu numai sugerată, ci chiar enunțată explicit, ceea ce nu prea e indicat într-un haiku. A ieșit așa pentru că l-am scris la repezeală. În ultimul, cele două planuri nu sunt prea separate, iar enumerarea aceea nu sună bine. La haiku-ul cu Bach, aș fi vrut să scriu "Requiem de Mozart", ca să trimit la acel sfâșietor "Lacrimosa". Dar l-am înlocuit pe Mozart cu Bach din cauza silabelor. Nu-mi pare rău, Bach e compozitorul meu preferat, dar nu pentru Requiem. Bia, epigrama și senryu sunt genuri complet diferite. Epigrama e suculentă, senryu-ul e aluziv. Epigrama înțeapă sau chiar lovește, senryu-ul gâdilă. Epigrama stârnește râsul, senryu-ul un zâmbet discret. Mă îndemni degeaba să mă afirm în haiku, nu am prea multă tragere de inimă și, de ce să nu recunosc, nici cine știe ce talent. Haiku-ul e cel care mă ține în priză pentru ca, făcând o medie cu epigrama, să scriu senryu-uri bune. Cât despre crizantemă, consideră că o ai deja. :) | |