| = Ne intrebam | Valentin Irimia [20.Nov.12 21:38] |
| neconsolati daca nu cumva e aceeasi toamna si deja incropim un vis ce ne poarta catre iarna. Un univers de sensuri in versuri de genul: "inainte ca noi sa sfasiem inceputuri" sau "alternand false taceri". Recitesc versul:"imi plang uscat de mila" si de fiecare data imi suna impropriu ceea ce ma face sa ma gandesc mai serios la versurile mele in care fac exces de lamentatii. Eu o sa le mai temperez ceea ce ti-as sugera si tie. La asta m-am referit cand m-am exprimat ca simteam ca ai patruns pe teritoriul meu si anume in taramul elegiei in rest notiunea de rivalitate nu-si gaseste sub nici o forma vreo semnificatie intre creatiile noastre. Cu aceeasi prietenie! Valentin | |
| = răspuns Valentin Irimia | slavu diana [21.Nov.12 10:58] |
| Valentin, stiu că exagerez cu ...plânsul...dar asta simt. Voi încerca să mă temperez, să-mi arăt latura veselă, așa cum eram cândva. Cât despre versul:"imi plang uscat de mila",cred că fiecare din noi plângem și fără lacrimi... observația ta îmi face bine, cu aceeași prietenie, Diana | |
| = Am simțit gustul ierbii, | elena giurgiu [22.Nov.12 06:40] |
| cu toată toamna de afară, Diana! Acum aștept zăpezile albastre! ,,Plânsul uscat" nu-l văd ca pe un semn de lamentație, mai degrabă ca pe un pas spre vindecare.Și-apoi, lacrimile nu sunt totdeauna un semn de slăbiciune. Uite, aici, nu sunt de acord cu îndemnul ,,Zoie, fii bărbată!,, A, Valentin e din Ploiești! :) Fii așa cum știi să scrii, Diana, sau scrie așa cum știi să fii! | |
| = printre anotimpuri, cu Elena Giurgiu | slavu diana [22.Nov.12 12:18] |
| generoasă ești Elena! îndemnul - Fii așa cum știi să scrii, Diana, sau scrie așa cum știi să fii! - e aproape părintesc, din inimă, așa simt, hotărât lucru cine te are prieten e norocos! tot o mâhnire este liant între cele două anotimpuri, iar zăpezile albastre să ne vindece pe toți, să ne limpezească cugetul... mulțumesc pentru semn, sfat, prezență, cu drag, Diana | |