| = puntea icoană | Valeriu D.G. Barbu [14.Nov.12 08:39] |
| memoria duererii sfințește pe cel care o menține vie credeam cândva că amintirile, chiar și cele ale unor întâmplări grave, devin frumoase într-un târziu, dar nu-i așa acel cândva era frumos fiindcă eram tineri este oare vreun petec de pământ în care să nu fie un strop de sânge? | |
| = contra Alzheimer... | Romulus Campan Maramuresanu [14.Nov.12 11:14] |
| Dragă Valeriu, Mulțumesc frumos de înțelegerea exactă a durerii, de vegherea împreună... Am început să-mbătrânesc, și cu Alzheimerul ăsta colectiv, încerc să scrijelesc cât mai multe pagini în speranța rămânerii... Să ne mai vedem cu bine. rcm | |
| = Mulțam Eugenia... | Romulus Campan Maramuresanu [14.Nov.12 20:47] |
| Mulțumesc frumos Eugenia pentru recomandarea poeziei... Cu respect, rcm | |
| = Mene, mene, techel ufarsin | Cătălin Al DOAMNEI [15.Nov.12 11:21] |
| adică e vorba de o blasfemie?sau de mai multe in acest trecut? securitatea, oricat de talamba, tot se mai inchina si ea in ascuns, iar cand il vedea pe Nicolae Steinhardt se convertea de-a dreptul, fapt ce ma face sa ma gandesc sa cer demiterea intregului corp diplomatic roman din emiratele anglicane pentru crasa incompetenta de a nu informa cum se cuvine in limba Divinului Brit Cartea profetului Daniel scrisa in temnita comunista de blândul monah, din spusele bătrânilor de la sighet cu care am discutat eu, la predicile dostoievskiene pe care le tinea duminical, toata suflarea maramu se deplasa cu viteza luminii prin niste troiene de 3 metri, inclusiv securistii deghizati in civil ca să nu piarda vreun cuvintel apostolic...propun sa adresati scrisoarea Părintelui Nicolae Steinhardt, de acolo unde s-a proptit o macara mai inaltă decât catedrala mântuirii neamului, posibil sa fiti auzit, iar cand sunati la chilia Părintelui, sunati încet așteptând mai multișor, posibil să să fie cu Părintele Mina, cel care l-a botezat în închisoare, când clopotele s-au tras singure și comuniștii au tras salve de vânătoare pentru deținuții obligați să facă gimnastică, să ne revedem cu bine, fie la Rohia, fie la Părintele Sofronie, de-ați ști cum îl venera pe blândul monah, mai mult decât clerul actual ortodox... | |
| = "securitatea... tot se mai inchina si ea"????????????? | Romulus Campan Maramuresanu [15.Nov.12 13:43] |
| Domnule Catalin, M-e greu, si totusi simplu, sa va inteleg stilul agresiv, atoatestiutor, extrem de necrestin... Daca tot exemplificati cu blanzi monahi, macar urmati-le exemplul crestinesc si rugati-va pentru mine. Poate ma RE-convertesc, cum s-a convertit tortionarul lui nenea Wurmbrand... Fiti linistit, e prea tarziu ca oricine sa scoata din mana bisericii (universale) monopolul bunatatii si sperantei... Stati linistit, d-le Catalin, nu va fi nici o problema nici de acum inainte ca bisericile sa coexiste cu marsave dictaturi, tacand de sus pana jos, nederanjate de urletele de oameni inchisi in vagoane bovine, dusi in lagare unde fanfare flamande cantau de craciunul cu veioze din piei de om... Care capi de biserica, contemporani, vajnice credincios, s-au lasat crucificati cu capu-n jos, batuti, beliti, jupuiti, fierti in ulei, decapitati in numele a ceea ce cred? Scaune „apostolice” si mitropolii, sinoade si alte institutii din cele doar cateva zeci de mii, mai toate binecuvantand din scaunele puterii, imbecilele puteri de la care-si capatasera-ntotdeauna jalnica putere de-ndobitocire a simplei bunatati a omului de rand... „Dorim tovarasului N.C. Binecuvantarile crestinesti si stramosesti de sfintele sarbatori ale ...”, suna cunoscut d-le Catalin? Oare de ce n-or fi ales mai marii bisericilor calea lui Ioan Botezatorul? Ah, da, mare durere de cap ar fi fost... Da-mi pace d-le Catalin cu Rohia unde vecina-si cara-n spate toti pruncii nascuti cu deficiente neuro-motorii, ca sa-i ingroape pe rand... Te-ai uitat in ochii ei, cand ii privea cu drag si durere pe toti ai mei prunci sanatosi? Scriu plangand, d-le Catalin, cu un respect pe care atitudinea dumitale n-o merita, dar probabil tot eu am invatat respectul literar si ne-literar de la cei pe care-i amintesti... D-le Catalin, tatal meu, olog, operat urland de-atatea ori pe viu cand nici anestezia nu mai folosea, cu mama mea leoaica tot mai aparandu-si cei doi fii ajunsi in pragul senectutii, ma dojenesc acum vazand ca mi-am azvarlit credinta... Pe unchiul preot greco-catolic al tatei l-au dus pe veci la taiat stuf in Delta pentru ca n-a dorit sa devina ortodox, d-le Catalin... Mi-am aruncat credinta-n locul lor, si-al tuturor acelora care la primul scancet de nevoie al pruncilor lor, si-al altora, se-arunca sa ajute, sa dea, sa mangaie, sa-si vanda rinichii si ochii, da-de traieste micu', da-de nu moare flamand... Unde era tatal dumitale din ceruri d-le Catalin, la mugetele, ragetele celor care-n loc de dus au primit gaz, sau cand Darie nu primea colaci ca doar cailor popii tare le plac colacii, cand pruncii de prin orfelinatele acestei lumi abjecte deveneau martiri ai destrabalarilor porcesti (sa ma ierte porcii) ale slujitorilor "domnului"? Daca oricare din noi am actiona/reactiona dupa exemplul „divin”, la strigatele de deznadejde ale copiilor si necopiilor nenorociti ai acestei lumi, serviciile sociale ne-ar inchide pe viata, pe buna dreptate... Daca exista rai, sper ca cei de-acolo sa se rusineze pentru vesnicie la urletele din iad ale acelor prunci a caror vina au fost doar nasterea, si nebotezarea (conform unei teologii advocate fara stiinta de miliarde de cucernici). Scriu din libertatea castigata cu pretul mergerii (poate...) in iad, vinovat doar de-a fi om si pentru a fi descris adevarul validat de realitate... Cam atat despre blasfemia de care pare sa ma acuzati... DORESC SA CLARIFIC: n-am dorit si nici nu doresc sa jignesc pe nimeni impartasind vre-un fel de crez religios, crestin sau ne-crestin, chiar daca randurile mele dor. Scriu din durerile a 50 de ani de viata, pe care n-o doresc nimanui, tinut in viata doar de responsabilitatea parinteasca fata de proprii copii si femeia care merita ceva mai bun... Mi-e scarba (deocamdata) sa traiesc, lor le trebuie insa paine... Dragostea lor nereligioasa mi-e drogul zilnic... Randurile de mai sus sunt un raspuns nu atat la continutul, ci la atitudinea si tonul comentariului scris de d-l Catalin Al Doamnei la poezia mea... Daca doreste cineva sa continue, s-o faca respectand libertatea mea de a merge din iadul acesta terestru oriunde libertatea mea si destinatiile la indemana-mi dau dreptul... rcm | |