| = Epitaf? | Gârda Petru Ioan [31.Oct.12 20:40] |
| Te-ai dat la fund ca fabulist Și te-ai făcut epigramist... Chiar mă făcuși, Norică, praf Cu-acest autoepitaf. Bună, felicitări! Ai luat premiu? | |
| = Re: Epitaf? | Dan Norea [31.Oct.12 23:20] |
| Te-ai dat la fund ca fabulist Și te-ai făcut epigramist... Chiar mă făcuși, Norică, praf Cu-acest autoepitaf. (Nelu Gârda) N-am fost un fabulist profund Să pot să spun "m-am dat la fund" Și moralist n-aș vrea să fiu... Dar tu ești praf de când te știu. Nelu, nu, n-am luat premiu și, cum n-am fost invitat, habar n-am cine ce a luat. Tot ce știu e că anul acesta a fost bătaie mare la fabulă. | |
| = Pentru că astăzi e duminică | Vali Slavu [04.Nov.12 13:31] |
| și mai e și începutul primei vacanțe din cel mai greu an școlar de până acum, am timp să citesc ce s-a mai postat pe aici. În grabă, am citit fabula ta, când ai postat-o, dar acum revin. Recent, Calimero a schițat câteva idei despre fabulă, idei pe care le-am citit cu atenție, autoanalizându-mi propriile creații. Hai să vedem cum stau lucrurile aici (după părerea mea, evident)! Construcția (aici, consider că un rol important îl are și prozodia, chiar dacă unii sunt de părere că la fabulă se permit abateri): În strofa a doua, versul al treilea nu face casă bună cu al patrulea: Privind în jur, a constatat Că leul, cel ce altădat’ Era puternic și temut, E astăzi slab și prost crescut. Aș modifica unul dintre versuri așa: Că leul cel de altădat’, cândva, puternic, de temut, e astăzi slab și prost crescut. Că leul cel de altădat’ era puternic, de temut, iar azi e slab și prost crescut. Am mai sesizat niște mici aritmii: este (în strofa a treia) și are (în penultima). Lungimea versurilor e discutabilă. Mie îmi place versul scurt (întâlnit și aici), dar cred că mi se trage de la epigramă. Fabuliștii grei (de exemplu domnul Petrone) are fabule cu vers lung. Consider că alegerea titlului este un aspect important. „Fabula fabulei” mi se pare un titlu ingenios, dar nu știu, dacă era textul meu, dacă aș fi optat pentru el. Din punct de vedere stilistic, se remarcă niște comparații foarte înțelept valorificate. Corespondența dintre animale și metehnele din lumea politică este bine realizată. Morala este neașteptată și se bazează (simpatic) pe lipsa moralei, în vremurile noastre. | |
| = Geneza fabulei de față | Dan Norea [04.Nov.12 14:51] |
| Vali, pentru a înțelege cum a ajuns să arate așa, îți povestesc cum s-a întâmplat să scriu fabula. Am plecat de la ideea unei epigrame-definiție scrisă acum câteva luni: Fabula Pusă uneori pe glume, Poezia-i geniala, Singura în astă lume, Unde mai găsești morala. Ca orice epigramist care se respectă, am început cu sfârșitul. Am vrut să supralicitez demonstrând că, în ziua de azi, nici măcar în fabulă MORALA NU EXISTÃ. De aici și titlul. Inițial, am scris-o pentru Chișinău. Dar cum acolo se cereau trei fabule, iar eu n-aveam timp și inspirație pentru încă două, am comutat către Rm. Vâlcea. Modificările au fost minime. Mai întâi am schimbat în prima strofă pe Donici cu Pann. Un fabulist de astăzi, gen Alecu Donici, La Fontaine, A vrut să scrie un volum Despre morala de acum. Apoi, am modificat puțin penultima strofă, ca să trag fabula la temă ("Puterea cu orice preț"). Aici merită menționat un lucru. După ce a expirat termenul de trimitere, am făcut schimb de fabule cu Ananie Gagniuc. Mi-a spus: "Cred că aici trebuia să te oprești: Morala: Sunt norme peste tot în lume, Un animal are cutume Dar omul n-are bariere În drumul aprig spre putere. Marcai tema, nu consecința: fabulist - epigramist." Avea dreptate, dar o trimisesem deja. Pe de altă parte nu mi-a părut rău, pentru că ar fi trebuit să renunț la ideea de plecare, a cărei originalitate speram să aducă puncte. N-au fost suficiente. Mulțumesc pentru comentarii, sper să îmi fie de ajutor la următoarea fabulă. Ca și analiza lui Calimero, cât se poate de binevenită. | |