Comentariile membrilor:

=  .	nica mădălina [23.Sep.12 18:58]
chiar nu ma pot abtine. asa confuzie intre drama si tragedie rar am vazut. precum si intre tragedie si altele. asa ca rar si amestecul asta de lexeme al carui sens pe mine ma depaseste. si, macar din respect pentru toate tragediile scrise pentru teatru si pentru cum au fost puse in scena (inclusiv tragedii antice, vezi si cazul serban, care a pus in scena inclusiv la piramide, sub clar de luna, intr o limba special inventata, dar inexistenta, facand istorie si miscand oameni din zilele noastre cu tragedii concepute acum mii de ani), cred ca ar trebui mai intai documentte niste treburi, clarificate altele (o gramada) si abia apoi proferate chestii, cu superioritatea ignorantei care se ignora pe sine. tragedia e bolovanul care cretinizeaza estetica e o enormitate cum, iarasi, rar am vazut. mai ales ca nu vad argumente estetice in acest sens in acest text.
=  Nu stiu Mad	George Asztalos [23.Sep.12 19:24]
e o viziune personala asupra tragediei. fara alte drame si vodeviluri. daca ai citit realmente ai si inteles ca tragedia e legata de moarte. deci nu inteleg care confuzie. estetica mi se pare redundanta cu tragedii in definitie. si pe urma oricum am cosmetiza intelesul estetica va ramine ceva placut si frumos pentru omul obisnuit. ori daca nu se face arta pentru omul obisnuit facem secte ca penticostalii lui noe. asta iar ca o parere personala. si argumente estetice nu se vad desigur ca padurea din cauza copacilor. nu e nicio superioritate a ignorantei in parerea consumatorului mediu de arta. textul reda in principiu viziunea lui sanatoasa in ce priveste tragedia. riscam sa il jignim inutil cu asemenea expresii si trimiteri docte la serban si piramide...
=  nu asa, din pix	Veronica Văleanu [23.Sep.12 19:36]
poate ca ideea in esenta esentelor ei - fara acest invelis de rebeliune, cu tot arsenalul sau - ar merita atentie, dar nu pe picior de ultimatum si cu sarcasm triumfator, ci incadrata in mentalitatea epocilor, al mutatiilor produse pe parcurs, dpdv fenomenologic si social - asa ar avea o anumita valoare. dc acest text ar aparea intr-un tabloid sau pamflet, iarasi ar fi o incadrare mai indreptatita, datorita cititorilor-tinta. singura scuza pe care i-o pot gasi textului este o replica memorabila data de baiatul meu, la 7 ani, dupa ce l-am dus sa vada Muzeul Militar din Bucuresti - arme, tunuri,bombardiere, etc, tot indrugandu-i despre cinste, patriotism: "Deci locul asta e despre moarte, si toate obiectele. Nu-mi place, hai sa plecam de aici."
=  .	nica mădălina [23.Sep.12 19:39]
baiatul tau a zis ceva pertinent. dar asta i una, tragedia alta. si, apropo de confuzii, am spus ca pentru a emite ce ai emis tu ar trebui ceva documentare. asta e de bun simt, nu e sarcasm.
=  .	nica mădălina [23.Sep.12 19:40]
scuze, veronica și george, pentru tu, eu inca vorbeam cu autorul. CONFUZIA E A MEA SI E MARE. macar de ar lasa o ontopic, intru diverse jubilatii.
=  dincolo de text	Maria Pilchin [23.Sep.12 23:35]
place acest text prin "cititul în susul" cultural... nu mă interesau confuziile tehnice, pe care le-aș face și eu, cu toate cursurile mele de teorie literară... azi cind asistam la o cultura intergen, interegn genurial... nu asta conta aici, ci felul de a revizita scena, teatralitatea, care in forma lor clasicizata, sunt moarte, mumificate... cred in teatru, dar intr-o formulă nouă, teatrul catharhic, teatrul ca altar de Oracol... nu mai merge... asta se "citește" aici în spatele ideilor...
=  Ruperea in figuri - sau iata ce cred eu.	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
citind acest text mi-l imaginez pe ganditorul de pe copertile cartilor de filosofie antica, cioplit frumos in piatra, cu o halba de bere in fata si o portie de mici cu mustar, cu buzele unsuroase, balanganindu-se usor pe scaun in timp ce la 3 metri mai incolo sus in perete, zace prinsa o plasma la care ruleaza steaua - dinamo, meci intrerupt de altfel datorita strecurarii de catre suporteri a unor pistoale cu coji de seminte ingrozitoare, a caror focuri au capacitatea teribila de a-i inneca pur si simplu pe cei ochiti. acest ganditor sta si mediteaza, plescaind, la conditiile mizere in care sunt mulse vacile, se obtin ouale, se mareste productia de carne in epoca post-industriala. el soarbe cate o inghititura de bere, se incrunta uneori (semn ca in mintea lui se petrece ceva profund), din neatentie isi atinge uneori bucatile de mici din varful scobitorilor de varful nasului sau colturile gurii (lucru care vizibil il face sa para si mai ingandurat). el mananca serios si alaturi, are o agenda deschisa, patata pe alocuri de grasimea de pe degete, in care noteaza idei. "eu mananc acum, dar mananc un animal, sau cine stie, mai multe. in principiu e vita cu porc, dar poate fi vita cu porc cu oaie si caine. asadar la baza existentei mele se afla iata, alte vieti care se jertfesc special pentru mine (iar daca nu se jertfesc constient, are altcineva grija de asta). hm! viata, e bolovanul care cretinizeaza estetica! viata e cel mai egoist sentiment posibil! viata in sine, ca idee, nu trebuie sa existe decit pentru sine, "per se", altfel se ajunge la comicul situatiei zombilitice de "hai sa va arat ce tare am murit...". "bineinteles, isi zice el, e o catatrofa cel mult dezgustatoare. viata e conceptul estetic cel mai condamnabil la fals in acte publice.". ganditorul nostru plin de stari involburate si momente de inalta atingere a eterului gandeste si mai ales simte toate aceste lucruri. la restul meselor desigur se afla si alti ganditori, asemenea lui. toti cu agendele pe masa si degetele unsuroase de grasime, siguri ca ei gandesc ceva original, ca vad realitatea asa cum nimeni altcineva nu o vede, si ca porii fiziologici, psihici si afectivi sunt mult mai deschisi decat a altora. o data la ceva timp, acesti creatori se intalnesc la baut, mancat, barfit si la ascultat debitarile fiecaruia dintre ei. si tocmai pentru ca sentimentul unicitatii ii inconjoara, ei se sustin unii pe altii, caci propria singuratate, neintelegere si neputinta de a face ceva util cu viata lor, ii indreapta catre cea mai moderna, facila si imatura tendinta contemporana a actualei configuratii sociale: sa fie creativi. daca demult creativitatea era ceva practic, acum, sub vesmantul ponosit al eruditiei, ea este o moda. indiferent ca ai 18, 20, 40, 50 de ani, este important sa fii creativ, sa arati lumii ca gandesti, ca si tu ai idei, ca TU vezi ACOLO ceea ce altii nu vad. iata, suntem deci o lume creativa, condamnata la poate cel mai tampit efect a unei cutume ce poarta numele de libertatea de expresie: momentul in care inconstientii iau cuvantul si astern ambitiosi si siguri pe ei asemenea aberatii de texte care in realitate sunt rudimentare, bazate pe niste truisme ordinare, slabe, lipsite de fond, insa care au functia esentiala de a le gadila orgoliul. in numele tatalui, al fiului si-al sfantului duh, amin.
=  sa isi faca autocritica tov. Tosa!	George Asztalos [25.Sep.12 16:30]
E tragic tovarase Tosa ca sarmana cultura incape pe mainile unor indivizi unsurosi care nici nu se documenteaza adecvat si scriu la gazeta ca la carciuma e inadmisibil de ordinar trebuie luate masurile care se impun ca tragedia e ca in viata nu ca in moarte trebuie sa luptam impotriva acestor dusmani declasati sa ne putem educa tinara generatie in muzeele tragice ale istoriei noastre exemplare trebuie sa fim alaturi de semenii nostri sa fim condoleanti ca ei sufera enorm in aceste grele momente si altii nici nu le pasa tovarase Tosa crede ca durerea e un lucru prost ba chiar ca suntem prosti cu totii in fata mortii nestiind ce este in si mai ales dupa ea deci tragedia e stupida prin definitie dar cum isi permit tovarase Tosea asa cevaa si mai si citeaza cum se spune in popor ca "ne merge prost si murim prosti" in numele tatalui si in numele mumei padurii amin
=  so long goodbye (spune o veche melodie de-a lui Downlow)	Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25]
nu, tragic e faptul ca daca as posta comentariul anterior sub forma de text ar primi 2-3 stele.
=  Să fiu răutăcios	Liviu-Ioan Muresan [25.Sep.12 19:58]
cu comentatorii, nu cu autorul textului. Chiar dacă George are probleme cu "ii", și aici iar a dat-o în bară, textul e bine scris și are valoare literară. Ce spuneți de "Tragedia e bolovanul care cretinizează estetica?". O ideea deosebită și bine punctată. A, că nu sîntem de acord cu autorul, că vedem altfel lucrurile, asta e altceva. Doar că cei ce au trecut pe aici au dat "cu bîta în baltă". Acuzînd autorul pentru că se diferențiază inteligibil de dînșii. Da, Claudiu Tosa ar primi o steluță roșie și două galbene pentru orice; Mădălina e actriță și știe ce spune; Veronica Văleanu a fost influențată de comentariile anterioare. Maria Pilchin e soluția. Și știu bine ce zic.
=  LIM sa fim cuminti	George Asztalos [25.Sep.12 21:15]
sa nu-l incriminam pe bietul Tosa ca viseaza tragic stele verzi. e fix bucuria sau necazul fiecaruia ca le ia pe ce le ia. si nici nu sunt stelele scopul acestui sait. multam fain pentru demersul de avocat al apararii. era si nevoie de o minte limpede. voi revedea i-urile si textul in ansamblu mai incolo. deocamdata lucrez la inca un text de circiuma unsuroasa intitulat "doar teatru"...tot o rupere, evident. la buna recitire tuturor!