| = Sala de așteptare | Elena Marcu [05.Aug.12 14:04] |
| Sarcasm și un uimitor simț al detaliului. Umorul a fost bifat anterior, îl considerăm by default. Vlăduțiu e prea lipsit de subtilitate, în episodul ăsta mi-a devenit antipatic. Norocul meu cu buclele smerite:)), cuplul inestetic, Fefeleaga, mutația genetică și și și. Văd că încep să se lege lucrurile, reapare madame Gojan. Iar îți spun, acceptă să postezi și tu capitolele la o frecvență mai cumsecade totuși, că o să îmbătrânesc înainte să aflu deznodământul.:) | |
| = Juxtapunere | Dan Norea [05.Aug.12 19:38] |
| În sfârșit, cele două cicluri se reunesc. Lucrul mă bucură pentru că, fără să pot conștientiza motivul, Gojanii stârneau hohote de râs, spre deosebire de episoadele cu profesoara de geografie. Aici savurez fiecare frază, am toată admirația pentru tehnica umoristică, dar hohotele lipsesc. Încerc să detectez cauzele: - profesoara - acțune mai statică, Gojani - multe scene dinamice; - profesoara - portret relativ ambiguu, Gojani - caricaturi. Aștept un episod comun. Și ai grijă, dacă întârzii prea mult cu episoadele următoare, Elena începe iar să meargă la spa. | |
| = Aveți puțintică răbdare | mihai nedelcu [06.Aug.12 16:42] |
| Nea Norică, dacă Elena dă în boală din cauza întârzierilor mele, asta nu poate decât să mă/ne bucure, va începe noi terapii, iupiii! Elena, nu dispera, nu te las eu să îmbătrânești înainte de vreme, un an doi și vei afla deznodământul, promit! :) Ceva mai serios: Vlăduțiu nu trebuie simpatizat, e doar un caz tipic, eu știu de vreo 4 prin Cluj, e drept că l-am exagerat dar nu foarte tare. Replica "Vă rog să vă dezbrăcați" pentru o tensiune, e cât se poate de reală. Camelia e acum "normalitatea", observatorul, decorul folosit pentru contrast. Cu "buclele smerite" să mor dacă pricep ceva, la cine am citit-o a râs cu poftă, eu am crezut-o doar o figură simpatică acolo. Ce să fac, sunt un simplu instrument ce nu-și înțelege muzica...of, ce trist destin... E adevărat că nu mai stârnesc hohote, dar nu-mi pare rău, e periculos să o țin tot într-o ceardaș, câteodată prinde bine și o horă potolită. | |