| = db | Veronica Văleanu [22.Jun.12 14:40] |
| prima strofa e buna restul nu mai sustine ce s-a construit acolo pare mai degraba o anexa accentele acelea optzeciste strica mult plus ceva-ul care nu este, ult vers la pers 1 pl care nu se stie cine e as vrea sa te intorci putin la senzatia din prima strofa, exact ca un cititor, si sa o continui, chiar pastrand in linii mari franturi de idei din celelate strofe | |
| = vv | Daniel Bratu [22.Jun.12 16:01] |
| multumesc, pentru apreciere, comentariu, soluții - in rest de primă strofă era vorba de un balans al nedefinitului amintirii, o întâmplare de prin anii '80 fiind, de aici, probabil optzecismul și poza sepia de grup în doi într-o barcă; senzația din prima strofa de la groapă n-o mai pot întoarce, dar mă mai gândesc la idee | |
| + atins de rumegatul amintirii | Maria Prochipiuc [26.Jun.12 13:32] |
Am început să umblu prin lanul cu amintiri, dacă tot e vremea să ne aducem aminte îți dai seama că orice treaptă lipsă ascunde o amintire, un poem, poate un vers spus la întâmplare, dar și așteptarea poate fi o amintire: când șerpii serii vin să mă aștepte, prin ruginiul nopților… ce poate fi mai interesant decat folosirea acestui ruginiu, dacă vrem sau nu, nu mai putem contesta timpul care și-a pus amprenta, admirabil mi se pare continuarea versului ,, ca mirii,, după mine spune totul, ne duce în lumea purității cuvintelor. Nostalgie, redată atât de simplu dar cu trimiteri spre lumea unor alte poeme sau spre realități care abia acum ies la iveală: De s-a-ntâmplat, cândva, acum nu este decât o strălucire, într-un geam, a lacului de-atunci, o umbră peste | |
| = lumini în adânc | Daniel Bratu [02.Jul.12 14:47] |
| esențializări în comentariu, așa cum știam, trecut de coaja textului - ca și cum cineva ridică draperiile în amurgul poveștilor mele - mulțumesc, Maria | |