| + sincer | Vasile Munteanu [19.Jun.12 21:42] |
nu-mi place textul [probabil din cauză că nu am vizionat videoclipul (nici nu intenționez)]. în schimb, îmi place la nebunie imaginea această de Snow White Return (o englezesc, așa, de dragul titlului); dacă "piața mare" era oglindă, iar "foamea" invidie, ar fi fost perfect. | |
| = VM | Veronica Văleanu [19.Jun.12 22:24] |
| nu prea are legatura cu videoclipul, e doar muzica pe care l-am scris si daca tot ai zis, cred ca mai degraba little red riding hood. multumesc mult pt apreciere VV | |
| = despre | Vasile Munteanu [19.Jun.12 22:44] |
"măcelar" vs vânător n-am zis nimic... precizez: faptul că nu îmi place mie nu presupune că nu este un text bun (probabil că, dacă aș fi considerat astfel, nu m-aș fi oprit asupra acestuia); există în acest text (dincolo de asocierea mea subiectivă, dar posibil acest lucru să mă fi determinat la) o "mecanică a crimei"; dar nu orice fel de crimă, ci una "justificată" (echivalentă misticismului paradoxal); seamănă (dacă mi se permite) crimelor din literatura rusă (atât, și ar fi suficientă aprecierea). preambulul mi se pare de excepție. o seară (noapte) bună. | |
| = ... | Eduard Jigolea [19.Jun.12 22:51] |
| e un text fain și bine scris. îmi amintește de un loc care se află în afara orașului și e undeva sus; cred că o să mă duc mâine pe-acolo, apropo. iar primele versuri îmi amintesc, iarăși, de ceva, dar nu spun mai multe. și, desigur, nu-mi place ultima parte, cred că ar fi trebuit să te oprești la versul „în care te întorci de foame”. | |
| = ad sanctos | Veronica Văleanu [20.Jun.12 09:44] |
| VM daca tot ati mentionat, "mecanica" aceea mie mi se pare un spatiu de trecere, cel putin la nivel psihic. in maniera asta, criminalul va purta mereu cu el incarcatura crimei lui, cu un savoir-mourir dedublat (cu kenoza cu tot) multumesc si pt revenire EJ inseamna ca asta ti-ar declansa o traire similara, si atunci asta ma face sa te sfatuiesc sa o faci. daca spui ca e undeva sus insa, tare ma tem ca la coborare you will let it die. zic asta pt ca pe mine ma cheama Valeanu, insa dl Munteanu, aici de fata, s-ar putea sa fie de cu totul alta parere. ti-ar face bine sa citesti "Eu(l) Artistul. Viata dupa supravietuire" de Bogdan Ghiu. sfarsitul textului de care spui ca nu era neaparat necesar l-am scris tocmai fiindca I always go deeper, where depth already is sau cum spunea cantecul looking up from underneath reflections always look the same to me as before I went under | |
| = nu sunt sigur | Vasile Munteanu [20.Jun.12 13:46] |
dar, dacă-"mi aduc bine aminte" (voroava clasicului), diferența specifică dintre Văleanu și Munteanu am exemplificat-o cândva astfel: "/" vs "/"; cu alte cuvinte (cel puțin așa ar pretinde logica), e ca diferența dintre "sau" și "și"; la o analiză care nu implică o atare exigență, se poate accepta că, în definitiv, e vorba de "perspectivă" (mai exact, locul din care privește Sb); oricum, dacă are vreo importanță, nu se moare din asta (să fiu eu sănătos de câte ori am coborât). | |
| = încerc din nou | Vasile Munteanu [20.Jun.12 13:52] |
/ vs / | |
| = nu mai încerc | Vasile Munteanu [20.Jun.12 13:54] |
era slash & backslash vs backslash & slash (dacă se mai înțelege ceva...) | |
| = . | Veronica Văleanu [20.Jun.12 16:37] |
| stiu stiu / / imi amintesc perfect de commurile acelea si sigur, perspectiva incadrarii e cea care ghideaza o miscare similara a constiintei asta incercam sa-i spun si lui EJ, cum e cu acel loc de sus de care zicea. mai precis urcarea (trairea) vs coborarea (killing it) | |
| = punct și indiscret | Petru Teodor [25.Sep.12 00:28] |
| " atunci îți dai seama că animalele uriașe care cutreierau odată pădurile își trag sufletul pe nevăzute, ca și tine, ajunsă departe de toate crengile care te-au nimerit drept în față și au tras înapoi. " am stat și am privit textul acesta. iar din el am ales ce s-a lipit de mine. cât de diferit privim fiecare și cât de mult contează paharul acesta de apă numit viață și felul cum îl bei. de exemplu pentru mine contează foate mult punctul și modul aparent sec în care îl pui, fragmentând. îmi plac fragmentările acestea, dar mai ales îmi place felul în care imaginea captează atenția inițial către text și apoi către sine. tocmai aici ajungi să realizezi că perspectiva (oricât ai dori altfel) este strict personală ("looking up from underneath / reflections always look the same to me / as before I went under"). (asta mă face să mă întreb - de ce?) sensul poeziei după mine se găsește în câteva gesturi: bucuria de-a întoarce casele acelea cu spatele la drum, doar pentru a realiza mai apoi ca ele sunt doar uscăturile gesturilor lor (femeile au sensul teluric al cuvântului); pentru a ajunge în foc însă e nevoie de gesturi animalice - "cozi stufoase împânzesc movila / și labele încep să râcâie laolaltă" - pentru că în fond asta hrănește. teama de-a te expune gol în fața adevărului ("fugi mâncând pământul să nu izbucnească isteria în masă") te împinge în mod inevitabil și cumva inextricabil la negarea/înstrăinarea/expulzarea sinelui ("la o cotitură dai totul afară din tine, / cu ochii la niște cârtițe încolăcite de ierburi."). când dai cu ochii de acel "tine-non-sine", abia așa ajungi să realizezi că acel ceva ce-l credeai al tău nu-ți aparține de fel, ci împânzește cumva totul, fiind devorat/captat de ceva ce menține în viață însăși divinitatea (arahnidic întinde vene nevăzute prin spațiu această forță de nestăvilit, ca o explozie). aici se află crima. de-a afla că tu ești rând în rând cu toți ceilalți, stai ca oricare altul la coadă "la carne", pentru simplu motiv că ți-e "foame". iar singura individualizare aici se regăsește, în felul în care căutăm animalic să săpăm în ceilalți, ucigând pentru a ne stăvili instinctele paterne. de asta expulzarea din final. devii una cu forța motrice a ?vieții/morții? (in reality - who knows!), părăsind individul prin volatilizare. dar cumva aici se găsește o tăcere. cu zâmbet, (pt) vezi tu VV, întrebarea totuși rămâne! (pt) | |
| = Petru | Veronica Văleanu [26.Sep.12 00:11] |
| multumesc pt felul in care ai pus problema, Petru fragmentarea vazuta de tine, dar nu neaparat la textul meu, sau la mine ca autor - e, dpdv tehnic, un tipar de ritmuri, fiindca punctul inchide un spatiu al unui anumit tip de afirmatie (cu o anumita atitudine grefata pe, dupa cum ai observat) ca sa deschida alt spatiu al afirmarii, cu o alta vibratie, nu neaparat vizibila prin forma. dar si tiparul de ritmuri, dimpreuna cu tonalitatea si tensiunea care se aduna (si din mesaj, evident) duc la un alt gen de vibratie, pe un alt palier. cel putin asa simt eu. iar cuantumul de epic (scuze, suna cam pretentios aici, dar nu am gasit altceva mai concis) poate sa incline mult uneori spre vizual si astfel secventierea prin punct sau taietura poate fi interpretata ca un simplu montaj (asemanator celor din cinema) cam asta ar fi. partea fenomenologica pe care ai trasat-o a fost la cote maxime. si daca, dupa tot ce ai vazut acolo, totul a parut fie ca se anihileaza, fie ca se suprapune - e din cauza energiei create, pe care uneori nici nu poti, nici nu e indicat sa o controlezi sa se aseze undeva anume. poate ca, tocmai, forta motrice e egala cu tacerea (spatiul/fragmentarea) caci, fenomenologic, tocmai de acolo se poate sa fi izbucnit. | |
| = fără talent | Stefan Lucian Muresanu [10.Dec.18 14:27] |
| Oribil. Fără talent. Era mult mai frumos și nimerit pentru versurile tale, să folosești un titlu în limba română. Ignori frumoasa limbă a românilor. Ți-au spus și cei de mai sus că..., lipsește talent. | |
| = lipsa de caracter | Veronica Văleanu [14.Dec.12 17:15] |
| faptul ca imediat dupa ce am adus critici pe un text de-al dvs, ati intrat imediat pt a da un astfel de comentariu pe unul din textele mele spune tot: nu aveti caracter. imi pare rau ca asist la o autoexpunere de proasta calitate. VV | |