| = șî soarele rămasă un timp dupe casă | Alexandru Gheție [13.May.12 00:15] |
| mi se pare echilibrat, unitar discursul. mi se pare că au trecut ani de când nu am mai intrat să citesc aici. de aceea sunt puțin... uimit. e cu totul altceva în poeziile tale. nu spun asta doar citind un text. îmi pare că ai schimbat întreg registrul. e alt mesaj. sunt texte mai concentrate, mai puternice. e o altă tily :) și îmi place asta. pentru evoluție, spun. cel mai mult îmi place cum îți alegi cuvintele.cred că vocabularul e unul din punctele forte în ultimele texte... :) | |
| = glasul satului | holobaca gheorghe [13.May.12 10:08] |
| În descedența lui Marin Sorescu, și nu numai, graiul oltenesc tinde să devină în sine expresie lirică. Poeziile tale în acest registru, deși nu sunt oltean mă încântă. Sunt o mărturie că glasul satului merită încă să răsune în poezia majoră. | |
| = domnilor, | Ottilia Ardeleanu [13.May.12 11:37] |
| mă onorează atenția dumneavoastră. Alex, consider diversitatea ca un lucru care mă propulsează, de aceea caut mereu și dacă reușesc schimbări potrivite e o muncă pe care mi-o asum și o plăcere pe merit. îți mulțumesc pentru cuvinte. îți aștept opiniile în continuare. Domnule Holobaca Gheorghe, orice grai de pe teritoriul românesc trebuie să fie un exemplu și o încântare. satul românesc nu trebuie să devină o tradiție, el trebuie să existe, să fie viu și să fie un model pentru întreaga spiritualitate românească. o cumințenie și un discernământ mai mare, o dragoste ireproșabilă și o dorință de mai bine, o nedezrădăcinare a neamului nu se găsește decât la sat. mă bucur nespus că v-a făcut plăcere lectura acestui text. mulțumesc. Domnilor, vă mulțumesc încă o dată, Ottilia Ardeleanu | |